agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3762 .



Credinta
eseu [ ]
- vorbind cu un inger -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [smokie ]

2004-03-27  |     | 



...N-am crezut niciodata in mine. Nici in tine, nici in ea,nici in El. Pana mai ieri... Am incercat, pare-mi-se, o singura data: atunci am plans de neputinta. Am vrut sa cred, imi doream nespus sa stiu ca e o entitate undeva, careia ii pasa si de sufletul meu. La urma-urmei, in ce sa fi crezut? In lacrimile amare de neincredere? Puteam sa imi vand sufletul dar era o afacere ilegala. Asa ceva nu ai voie sa vinzi. E nepretuit.
...Uneori visez frumos dar nici in vise nu puteam crede. Erau personaje si intamplari, senzatii de deja-vu, cuvinte pe care nu le mai rostisem niciodata si nu avem sa le spun vreodata; mi-aduc aminte ca am mai vorbit cu tine si tu, inger al meu, n-ai facut decat sa zambesti si sa ridici din umeri. Te priveam atat de trist iar zambetul tau m-a chinuit tot timpul asta in care nu te-am intalnit. Si aveam nevoie sa cred si tu nu erai de gasit pe nicaieri. Ieri seara insa, plimbandu-ma de unul singur prin parc, am simtit cum cineva ma ia de brat. M-am intors mirat iar langa mine, un necunoscut ma privea tinandu-ma usor de parca ar fi vrut sa ma intrebe daca sunt eu sau nu cel pe care il cauta. Nu ma intelege gresit, era seara, dar i-am vazut foarte bine privirea. Iar in ochii lui, lacrimi. Uimit peste masura, am dat sa spun ceva insa ochii aceia inlacrimati mi-au impus o tacere desavarsita. Gandurile lui au devenit dintr-odata gandurile mele. "Daca ai vorbit cu un inger, nu stiai ca exista si Dumnezeu? Ei bine, ingerii mai au si alte treburi dar Eu sunt pretutindeni. Chiar ti-a fost atat de greu, stiind ca Eu exist, sa crezi in Mine?"... Iar lacrimile au curs domol din acei ochi.
...Acum cred. Dar nu gandurile acelea mi-au dat puterea de a crede ci lacrimile acelea. Si mai tarziu, cand am ramas singur, mi-am simtit ochii inlacrimati de atata durere. Si credinta.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!