„Maică, când ne mai dă și nouă ceva bani la pensie ?” mă întreabă plină de blândețe o bătrânică la Casa de Pensii a ...
Ne mai dă și nouă ceva ? întreabă plină de speranță nația. Ceva, orice... zile libere, un 5% la salariu, bonuri de masă, bonuri cadou...orice. Așteaptă ceva și muncitorii care n-au mai muncit încă de pe vremea repede Împușcatului. Ceva, orice- pentru că nu e suficient să desfaci fabrica cu totul și să o duci acasă- din asta nu-ți prea ies bani, mai ales că „ceea ce era de furat s-a furat deja”. Deci cineva trebuie să dea bani. Munca ? Ha, ha, tovarășe, te crezi în comunism ? Cum să muncim noi ? Și mai ales cum să muncim bine ? Cum să ne întrebăm- de ce nu se vând produsele noastre ? De ce lumea atunci când aude de Roman fuge mâncând pământul ? De ce pentru a se vinde Aro guvernul trebuie să intervină cu japca ?
„Maică să dea, că au de unde...”...atunci când toată lumea tinde spre „statul paznic de noapte” noi depindem de stat. De o entitate fără chip și fără suflet, o entitate care ne ia banii fără să spună niciodată ce face cu ei. Fără să se justifice. Ne-am învățat că statul are de unde să dea. Ne-am învățat că statul trebuie să dea. Și această învățătură vine de la începuturile societății moderne românești acolo unde slugăreala fanariotă s-a încrustat în structurile tinerei burghezii. Miile de Mitici așteptau totul de la stat încă de pe vremea lui Caragiale. Și, din păcate mai așteaptă și acum.
Îți vine să înnebunești. Revoluția americană a început pentru că „nu pot fi admise taxe fără motivare” așa cum arătau Pionierii Națiunii în „The Federalist Papers” . Și asta în secolul XVIII. Noi plătim circa 40% din salariu (impozit +CAS+CAS medical+ multe altele). Pentru ce ? Ca să ținem în viață niște puturoși – a se vedea tot acești hoți la drumul mare de la Roman și Tractorul, de la Hunedoara, de peste tot ? Oare pentru toți acești huligani care s-au învățat să iasă în stradă , să distrugă, să amenințe – nu există forțe de ordine ? Noi ce plătim ? Ca să perpetuăm această mentalitate de slugi ? Iar noi, în secolul XXI mai avem încă, din păcate, o mentalitate de slugi, o mentalitate de asistați ambuscați. Noi acceptăm statului să ierte o groază de astfel de hoți- din motive sociale. În schimb pe noi ne iartă cineva ? Pe noi ne păsuiește cineva ?
Până când ? Orice fel de stat e mai bun decât acesta, decât acest Big Brother care se joacă cu noi consumându-ne banii. Acest pseudo-comunism, pseudo-capitalism cu consumatori minimali. Cu oameni care s-au învățat cu condiția de slugi, cu salariul de 3.5 milioane de lei. Cu stagnarea, cu minciuna. Cu teama pentru ziua de mâine.
„Democrația începe de la stomac” spunea un lider social-democrat german în secolul XIX. „Democrația începe de la drepturi egale pentru toți- nu mă pot preleva de acest drept atunci când mulți dintre compatrioții mei nu-l au” arăta F.D.Roosevelt.
Democrația, la noi ar trebui să înceapă cu întrebarea firească- noi ce plătim ? Și de ce ?
"Maică, nu ne mai dă ceva ? ..."