Un tată tânăr în trening urcă în metrou împreună cu o sarsana imensă, un cărucior și un copil de 2-3 ani. V-am prins, vărjitoarelor! Tatăl scoate o tăbliță cu „Dacă aveți milă și Dumnezeu va avea milă” și și-o pune la gât. Copilul e repezit de unul din călătorii de pe scaun și se lovește. Începe să urle. Tatăl îl trage prin tot vagonul de metrou ca să-și realizeze norma la cerșit, surd la plânsul copilului și fără nici o rușine.
Un el și-o ea, ambii studenți la Arte Plastice au făcut un copil.Se iubeau, și-ar fi dorit și copilul. Însă au fost suficient de normali să înțeleagă că nu aveau din ce să-l întrețină la un standard decent. Au găsit o familie adoptivă din Belgia- niște oameni extraordinari, aveau să-i asigure copilului mult mai mult decât i-ar fi putut asigura ei. În plus, au convenit să viziteze copilul în fiecare an –pe banii familiei adoptive, iar la 18 ani aceștia s-au angajat să spună copilului adevărul.Toate clauzele au fost consemnate în contract.
Două cazuri aparent distincte care includ însă o lume. Lumea copiilor abandonați, lumea părinților fără copii. Nici Uniunea Europeană și nici Statele Unite sau Canada nu sunt pline de pedofili nesătui care să râvnească la carnea copiilor români. Chiar dacă ar fi, există legi foarte dure și foarte aspre care-i pedepsesc fără milă.Există însă oameni, în general între două vârste, care și-au făcut o carieră, o situație și au muncit intens ca să se realizeze. Au ajuns la o anumită vârstă, în general 40-55 de ani și constată că nu s-au realizat pe plan familial. Adopția este cea mai bună soluție pentru astfel de cupluri. Iar dacă România are copii de dat iar ei pot să le ofere condiții mult mai bune decât cele din România, care-i problema ?
Problema rezidă în grupul Partidelor Populare din Parlamentul Uniunii Europene. Niște oameni ajunși la putere prin accidente istorice își asumă rolul de judecători și călăi în niște probleme care-i depășesc.
Exemplul cel mai tipic este baroana Nicholson. Această femeie suferă de probleme mentale grave- orice psihiatru amator ar putea da acest diagnostic, urmărind numai luările domniei sale de poziție care se schimbă de la o zi la alta. Azi lăudăm guvernul Năstase, a doua zi îl tocăm puternic (e un caz real- petrecut parcă în 2000). Dacă baroana s-ar pricepe la ceva ar fi perfect. Ea își completează însă lipsa oricăror calități cu un ton de vicerege dintr-o republică bananieră. Vremea coloniilor engleze s-a dus de mult- și oricum România nu a fost niciodată printre ele. Ce spune baroana ? Se fac afaceri cu copii.(Posibil, însă nu suntem singurii- și dacă se fac, ce ?). Acești minori servesc drept distracție rețelelor pedofile din Europa. Ei, hai să fim serioși. Dacă statele membre a Uniunii Europene n-o dau în judecată fac un mare păcat.Adică atâtea state- incluzând SUA nu sunt în stare șă-și țină în frâu pedofilii (îi și vedem, niște figuri lombrosiene, tremurând de poftă la gândul cărnii proaspete) și vine dumneaei să facă ordine. Deci tu, Anglia, Franța, Germania, etc. nu ești în stare cu sistemul tău birocratic, cu sistemul de asigurări sociale, cu sistemul de ordine publică și de justiție să vezi ce face copilul X adoptat cu forme legale din România, pentru care există cel puțin un act oficial și pentru care există de asemenea adresa părinților adoptivi, contul în bancă, etc.
În spatele tâmpeniilor baroanei zac însă lucruri mult mai jalnice. 10.000 de copii adoptați anual de familii din burghezia mijlocie (medici, avocați, profesori) înseamnă 10.000 de români care peste 5-10-20 de ani vor avea un cuvânt de spus în viața țărilor respective. Și vai , cum să se „corcească” aristocrația engleză cu niște români ?
Soluția genială prin genialitatea ei este dată de baroană- să întoarcem copii în familiile lor. În familiile care trăiesc din alocația copiilor, în familiile în care incestul e un lucru normal (20% din familiile din mediul țărănesc au cel puțin un membru incestuos- statistică 2003), în familiile unde ocupația principală e făcutul de copii. Pentru că așa vrea baroana. Și pentru că a întâlnit niște oameni de bine- a se vedea dl. Þiriac, care, din diverse motive, sunt la fel de imbecili ca și ea.
Există țări mult mai avansate decât noi (Norvegia, Suedia, etc.) care au practicat, până de curând, o politică de sterilizare medicală a mamelor cu probleme mentale.
Există țări mult mai avansate decât noi (Germania, Franța, etc.) unde sistemul asigurărilor sociale este astfel conceput încât dacă ai dori să faci copii fără să ai minimul necesar pentru a-i crește statul te obligă să ți-i crești singur.
La noi, minimul necesar pentru întreținerea unui copil poate fi aproximat la 500.000 de lei pe lună.Ar însemna aproape 17.000 de lei pe zi. De ce oare statul român nu impune un astfel de barem pentru familiile care își doresc un copil ? Ar fi un lucru normal- nu ar mai trăi din banii altora. Ar fi un lucru logic- ar responsabiliza părinții. Vezi copii făcuți la 12 și 13 ani. Cine poate fi așa de inconștient ?
Din păcate această gândire jemanfistă (eu fac plozi și n-are decât să âi crească statul) nu duce doar la grave probleme sociale ci și la apariția unor generații cu mari probleme mentale. În 20 de ani România se poate umple de degenerați, handicapați și imbecili- doar în numele dreptului de a avea copii, nu contează cine îi crește.