Puterea este înspăimântătoare. Mai ales atunci când nu e controlabilă. Mai ales atunci când se poate manifesta direct. Mai ales atunci când, aparent, nu există nici o logică.
Orice nenorocit care are o steluță în plus pe umeri, un bulan sau un revolver în mână poate fi Dumnezeu pentru alți nenorociți aflați mai jos.Am cunoscut odată un viitor sergent-major (la data respectivă doar elev de școală militară) care declara nonșalant „am venit în armată ca să mă joc cu oamenii”.
Răul ține de firea omului. Nu există gardieni generoși, nu există paznici de pușcărie altruiști. Există doar plăcerea de a folosi puterea. Problema devine gravă însă atunci când un regim care se pretinde țara cea mai democrată din lume recurge la aceste practici pe o scară mult mai mare.

Pentru România în perioada 1944-1964 datele problemei sunt simple. Se dau beneficiarii de atunci ai puterii- comuniștii-proaspăt ieșiți din închisorile burgheze (va avea cineva bunul simț să releve care erau condițiile din acele închisori-câți morți de foame, de bătăi, de tuberculoză ?) Se dau flăcăi de la țară, majoritatea fără școală- crescuți într-un mediu ostil, un mediu în care omorul în familie e la fel de familiar ca și rachiul. Sunt făcuți gardieni. Primesc evident un trai mai bun- orice trai era mai bun decât cel din bordeiele de unde veniseră. Li se dă acestor flăcăi puterea discreționară asupra „dușmanului de clasă” într-o țară sărăcită de război, de secetă, de prostie.
Cum se vor purta acești gardieni cu „dușmanul de clasă” ? Așa cum s-au și purtat. Cu brutalitate. Cu sadism, uneori. Cu răutate. Într-un cuvânt, urât. Condamnabil. Însă...acest lucru nu poate învinovăți necondiționat regimul de atunci. Pentru că nu aceasta a fost politica lui . Pentru că abuzurile au fost pedepsite. Pentru că, dacă politica generală ar fi fost una de exterminare n-ar mai fi scăpat nimeni.

Pentru America 2004 lucrurile sunt mult mai grave. Pentru că rezidă în modul de gândire cu care a fost început și dus acest nefericit război. Irakienii nu sunt oameni pentru soldații americani- sunt în cel mai bun caz bătaia de joc curentă- în cel mai rău niște nenorociți care taie beregățile americanilor de treabă.Pentru americani irakienii sunt echivalentul evreilor pentru naziști- niște păpuși cu care poți să te joci cum vrei tu- fără să pățești nimic.Ordinele se pare că au venit foarte de sus- prin manevre juridice de o mârșăvie fără margini. Încetul cu încetul s-a inoculat ideea că convenția del a Geneva, mai precis Geneva III nu se aplică „teroriștilor”. Iar pentru americanii lui Bush terorist e cine nu e cu ei. Mizerii înregistrate pe peliculă ca în Irak nu au fost în România. Nici cel mai înverșunat anticomunist nu pomenește de așa ceva. Mizeriile din Irak nu au fost făcute de flăcăi cretini de la țară. Au fost făcute de sadici cu școală-sadici pentru care omul- inamicul învins nu valorează nici cât hârtia din care sunt făcuți dolarii. Au fost făcute de Bush- cu acea idioțenie specifică a omului care vorbește cu Dumnezeu- a omului care începe să se creadă Dumnezeu. Au fost făcute de Rumsfeld, de Rice, de toți acei mari apărători ai „drepturilor” unora.
Deci cea mai mare democrație din lume se poartă mai rău decât gardienii lagărelor comuniste. Și ceea ce e cel mai tragic, nici nu recunoaște. Nici nu acceptă că a greșit.
Există o cale de scăpare de-aici ? Respectarea convențiilor internaționale.Respectarea lor strictă. Fără nici un fel de excepții.Și, pedepsirea vinovaților. România anilor 50 i-a condamnat la moarte pe gardienii de la Pitești. Ce va face America ?