Nobilime, popor, târgoveți, nătăfleți

Din amintirile foarte personale aș putea distinge în Piață următoarele categorii de actori:
-„Copii” Revoluției- acei tineri dezorientați, veniți la București să apere revoluția din 1989 (își mai amintește cineva de tânărul acela care vorbea în numele grupului care dormea în stația de metrou „Piața Universității”, cât de reticent era la gândul de a-și strânge catrafusele și a părăsi azilul de noapte care devenise stația ?)- li se lua jucăria. Acasă îi aștepta o viață anostă de muncă .Aici însă erau niște eroi.
-Lumpenproletariat- toți dezaxații și șuții Bucureștiului, veșnicii ratați, vânătorii de muște din Cișmigiu, gospodine bântuite de extratereștrii- aveau posibilitatea să o ducă de pe o zi pe alta în văzul lumii- au contribuit din plin la distrugeri și scandalul din 13-15;
-Tineret nechibzuit din București-puștime de 14...16 ani, venită din școli să se distreze- era mai plăcut în Piață, nu trebuiau să învețe; puteau să se simtă superiori (de fapt, pentru marea massă din Piață aceasta a fost cheia- un pas înainte pe plan social- dacă ar fi luat puterea-doamne ferește !, prezumat prin mediatizarea excesivă făcută la moment- după n ani de anonimat erau și ei cineva);
-Partidele istorice- cu relativă prudență și discreție- partidele istorice își aduseseră aminte – după decembrie- ceea ce uitaseră înainte- și anume că nu erau partide de masă ci de cadre- că X, Y și Z care se întâlneau de două ori pe săptămână la un bridge și îi înjurau pe „trădătorii care veniseră cu Tudor Vladmirescu” nu erau suficienți ca să contracareze electoratul FSN-lucru demonstrat clar în Mai 1990. În „mob”-ul din Piață și-ar fi găsit nemulțumiții necesari- dacă ar fi fost prudenți- dar și ei erau puțini- și atunci, vorba gral.locotenent Paul Trubetzkoi, instructorul meu din Spetznaz , trebuia creată o „diversiune majoră”- ceva care ar fi făcut poporul să iasă din case.Au fost ei autorii morali ai Pieței ? Ne îndoim. Oameni onești de talia dlui. Coposu n-ar fi acționat în acest mod. Pe de altă parte, dacă 80% din fostele cadre erau securiști transformați...
-Dilematicii în devenire- ca dl.Dinescu și dl.Pleșu s-au mulțumit să treacă prin Piață, să încerce un dialog nefinalizat, să constate existența ei și să se retragă.
-Marii naivi, VIP-urile care, cu bună credință au încurajat debandada- Victor Rebengiuc și alți câțiva
-Micii naivi- cei care chiar credeau că 1000 de oameni , sărind într-un picior și cântând „mai bine golan, decât comunist...” vor schimba ceva-ei au constituit marea masă a victimelor, prinși între provocatori și minieri
-Marii interesați- care și-ar fi dorit puterea cu orice mijloace- evident fără să se implice prea tare-nu dăm nume- și-au dat cu firma în cap în 1996-2000.
-Manipulatorii- eh, da...după vizionarea documentarului de pe Arte apropo de Revoluția Română mi-am pus fireasca întrebare „nu cumva acei de la .... și de la... au comis anumite greșeli în 1989 în sensul lui „nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește” ? Și dacă da, n-au mai rămas un pic prin România să îndrepte situația ? Vorba lui Nea Iancu „Trădare trădare dar să știm și noi...”
-A, am uitat , și leaderul Pieței Marian Munteanu- dovada vie că un rahat nu trebuie neapărat să și miroasă...
Bun, actorii au intrat în scenă, să înceapă măcelul...
(Va urma)