trandafiras - o minatura a frumusetii catifelate, aceasta este vocea Mihaelei Pop, discreta si suava , fara a fi stinsa, un crescendo, fara a atinge cote vehemente, dezvaluind fara a brusca, construindu-si intre limite o lume a ferestrelor deschise, dincolo de care zborul devine exercitiu de libertate;poeta a iubirii-pana-la imposibil , exploreaza aceasta intamplare uneori dinlauntru ca un fluture prizonier in rotunjimea unui balon colorat de sapun, alteori sustragandu-se acestui deliberat prizonierat, privind cu detasare de la inaltimea unui cer-refugiu("Evadare");poeta reflexiva deopotriva, cautand nu raspunsuri, ci raspunsul, uneori cu fervoare, optimism, speranta, alteori abandonandu-se unei interiorizari blazate, inchizandu-si in sine si pentru sine drumurile;("Epitaf", "Eu")deloc de trecut cu vederea ipostaza de peisagista, Mihaela Pop surprinzand de fiecare data placut cu atmosfera de pastel decupata clasic, in catrene sau distih("Conspect de primava", "Noapte de vara");Indiscutabil, expresie a feminitatii nedisimulate, Mihaela Pop-Trandafiras lasa in urma ei nuante si esente, continundu-si fara graba , dar si fara incetinire drumul spre plinatate.
( Mae Stanescu )


























toamne târzii adună-n cos parfumul
atâtor trandafiri ce mă vor ninge
petale roz pe suflet îti e drumul
noiembrie nicicând nu le va stinge
( Ioan Ravel )











Mihaela ochi in ochi cu Piatra ei

-Cine esti tu, Piatra?
-Eu sunt acea taina prezenta in tine de miliarde de
ani
si voi fi pana la sfarsitul timpului meu. Voi fi aici
pana la sfarsitul sfarsitului timpului...

..timpul meu e piatra rotunda din mine..

-Si cat despre mine, Femeia?
-Eu sunt infinitul deasupra apelor si a frunzelor si a

pietrelor mele, sunt infinitul in adancurile pietrelor
si in adancul meu.

..eu sunt Privitorul..Privitorul privitorului din
mine, de la jumatatea drumului dintre doua infinituri
spatiale..

-Dar in timp? Cum stai cu timpul?
-Sunt Contemplarea.

..universul meu sunt fiintele si lucrurile ce ma
inconjoara..

"La multi ani!"
Dana Stefan [Linea]






Pe coale de nea
Petale de trandafir
Șoptind iubire

(Ivășcan Horia)






De cînd te stiu, eu tot mă mir
Și mintea nu poa' să priceapă
Cum de citesc un trandafir
(și scorpion!)... și nu iau țeapă!

Jupp B. Itter






Monica propune o imagine globală a personalității sale, e un microcosmos, o identificare cu realitatea, culorile ei sunt cele ale curcubeului , chiar daca uneori tristetea imbraca culoarea griului:

nici un cer nu-i destul de aproape nici o lacrimă
nu-i destul de sărată să șteargă pe aripi
îngerii
scribii lui Dumnezeu au vărsat cerneală
peste ei uite s-a-ntunecat răsărit și apus și la mijloc
tună și fulgeră
electrizat pământul tresare suspină, Doamne!
habar n-ai de câți ochi e nevoie pentru o singură ploaie


arhangheli cărunți adapă cu fulgere unicornul
până când din frunte i se scurg reticular
energii
resuscitând circular universul câmpiilor
paralel elizee


Proiecții vizuale, cotidianul devine un scenariu fabulos îmbrăcat în albul unei nopți de noiembrie, iar îngerii amestecă rasaritul in apusuri dincolo de cuvinte, iaginile sunt de o frumusete aparte.

Viziunile Mihaelei sunt clădite pe elemente de experiență vizuală care țin de destinul sau creator. Impulsul spre creație este dobândit prin folosirea unor metafore care subiliniază virtuțiile creatoare. Cuvintele devin magice și fac din rostirea poetică un adevărat discurs:

ce-ai vrea?!
ai știut dintotdeauna cum speranța moare ultima
și nu se predă

motive ar fi destule să te îneci în apa sâmbetei
însă ochii
ți-au învățat de timpuriu să înoate,
ce-ți mai trebuie acum umărul acela străin
rece colac de salvare?

desigur, imprevizibil de vizibilă inima ta
ar putea-o lua oricând razna
în lume,
jumătatea goală a paharului tău se cicatrizează
și jumătatea plină se ridică încet deasupra
liniei orizontului organic

lasă!
la radio s-au anunțat scăderi la bursa lacrimilor
și vremuri bune


pe alocuri (Poem de îmblânzit Scorpionul)




În cazul fiecărui poem, ea construiește valori pe care le concretizează în artă peisagistica. Procedeele artistice care țin de poetică sunt mereu reînnoite. Mihaela este un spirit construictiv în cadrul fiecărui poem, este identitatea cu sine a unui eu poetic în plină creștere:

un fluture e povestea
mângâierii promise a soarelui de mâine
peste rotunjimile strălucitoare ale ionatanului,
e un petic de curcubeu cu aripile fragile
timid sărutând pe ascuns florile.
nebunia inimaginabilă a tuturor iubirilor,
cu sângele șiroind prin capilarele vieții,
bilet dus-întors la umbra inimii.
povestea unui dor e(Starea de fluture)

Poezia Mihaelei poartă în ea elemente ale frumosului transpuse în stări ale sufletului, ea vine cu un fond nou, dar și cu un stil personal. Cel mai important lucru pentru cea care scrie versuri este ca ceea ce spune să-și poată găsi ecou în sufletul cititorului. Senzațiile poetice sunt adesea stranii, curioase. Limbajul folosit implică o mare densitate de sugestie, ea sugerează, solicitând din plin atât sensibilitatea, intuiția artistică a cititorului cât și experiența lui de viață, spiritul de observație, cultură, capacitate asociativă, care presupune aptitudini pentru corelațiile spontane în planul imaginarului:

Cand spun Eminescu, nu spun decat vers,
Lumii daruind printre stele al sau mers.
Dar soptind cu caldura al tau nume iubit
Spun dragostei dragoste, gand fericit,
Spun primavara, anotimp asteptat
Si dor de-nflorire, de flori inganat,
Spun rasarit de luna, de soare dulce raza
Si-ntr-un noian de lacrimi, iubirii mele oaza.


Cand rostesc Eminescu, rostesc atunci iubire
Dar iubirea ce-i in versuri, nu-i gingasa simtire.
Cand rostesc insa numele tau, cel mai drag,
Spun iubirii pe nume, dintr-al inimii prag.
Spun dorului - dor si visarii - visare,
Unui val inspumat ca e mare din mare,
Ii zic curcubeului ca-i frantura din tine
Si-i mai zic nemuririi sa te-adune in mine.

Gandind Eminescu doar "Luceafar" gandesc
Luminand de pe bolta un tablou pamantesc.
Dar cu gandul la tine iti spun "a mea iubire"
Si vreau ca visul meu sa-si afle implinire.
Ma-ndrept acum spre tine, cu gandul meu senin,
Incerc sa ti-l dezvalui, sa mi-l cunosti deplin.
Si-ncetisor, in taina, cu glas primavaratic
Iti spun ca esti iubire, esti trandafir salbatic!(Iubirilor mele deslusire)


Este semnificativ faptul ca ea poeta stie sa se inspire din orice lucru pe care il atinge, da fiecarui poem culoare care imbogateste imaginatia cititorului. Limbajul este cel care reuseste sa se impuna mai tot timpul in versuri care au o deosebita caloare estetica. Poemele sunt captivante de la un capat la altul:
As vrea sa fiu un fulg de nea,
Sa cad pe pleoapa ta cea stanga,
Tu sa clipesti, sa ma prefaci
in lacrima, pe-obraz sa-ti planga.

As vrea sa fiu un ciob de-oglinda,
sa-ti vad, in orice dimineata,
adanc albastrul din privire,
pentru o viata si-nc-o viata.

As vrea sa fiu un strop de roua,
s-ajung pe tampla ta fierbinte
si racorindu-te sa-ti fiu
pe veci intiparita-n minte.

As vrea sa fiu copacul care
racoarea sa-ti ofere, darnic,
in fiecare miez al zilei
cand ceru-mprastie jaratic.

As vrea sa fiu zambetul dulce,
Ce-ti face inima sa bata,
Tu sa-l pictezi la tine-n suflet,
sa nu se stearga niciodata. (As vrea sa fiu ...)

Ilustrarea unui poem cu imagini si metafore, capata semnificatii deosebite, chemandu-l pe cititor sa se regaseasca in culorile Mihaelei care la citirea poemelor iti da o stare deosebita:

Petala de crin parfumata,
Presata-ntre foi de hartie,
Al cui dor il porti, resemnata
Si muta petala galbuie?

Din inima cui s-a desprins
Fiorul iubirii de-o noapte?
Si-ai cui umezi ochi te-au atins
Curgandu-si durerea din pleoape?

Ce buze sarutul ti-au dat
Sa-l duci peste ani mai departe?
Si care-i secretul pastrat
De lacrima plansa pe carte?

Ce maini ti-au ascuns, vinovate,
Mireasma de floare regala?
Raspunde-mi acuma la toate
De crin parfumata petala? (Petala)

Multe poezii sunt pline de cugetari, asa cum sunt aspiratiile sufletului sau, unele sunt chiar inflorite cu zburdarile inimii sale. Trandafiras poarta un suflete mare, o inima curata si generoasa. Unele scrierii parca cauta singuratatea mai mult ca o alinare a unor amaraciuni ale vietii, scrierile din acel moment inspira o stare de intristare melancolica a sufletului:

mai demult
îmi era teamă să zbor,
cerul din piept abia mă mai încăpea de atâta dor
și cădeam

cădeam fără să vreau într-un fel de somn
circular,
fără să știu dacă eram eu
sau poate era altcineva care sărea coarda
peste sufletul meu

peste sufletul meu treceau din când în când îngeri,
câte doi
alunecând pe liniile de înaltă tensiune ale vieții,
ca prin vis

ca prin vis îi zăream
și atunci îmi întindeam aripile în mine,
între semnul de mamă de pe tâmpla dreaptă
și punctele cardinale ale crucii mele
din sân (Răstignirea zborului)

Condeiul sau original si plin de spirit nu se sprijina decat din pulsatiile sufletului sau.Versurile nu vor pieri, deoarece raspandesc un parfum de poezie, improspateaza simturile inimii.E poeta in toata puterea cuvantului, versurile sale sunt deschise spre orizonturile intinse, spre aerul proaspat si parfumat al campiilor, dar si spre inaltimile muntilor. Se pare ca Mihaela prefera cararea de munte mai mult decat drumurile batatorite.


Putința noastră de a ne re/găsi în sufletul celuilalt e singura valoare omenească, fără bunătate și iubire, fără încredere și fără visuri totul e zadarnic. Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul până la dânsa!!!