Nu poate exista cultură fără o anumită lejeritate a existenței, fără un anumit bun trai. Nu poți să te gândești la cultură, nu poți să simți cultura dacă trebuie să înfrunți privațiunile unei vieți zilnice relativ mizere. Nu poți să te bucuri de un concert la Ateneu (sau chiar la Mezzo) în momentul în care ști că până la salariu mai sunt 10 zile, trebuie plătită întreținerea, etc., etc.
Nu poate exista cultură fără o anumită bucurie de a trăi. Această bucurie începe cu lucrurile mici, un pahar de vin fiert, un burger pe stradă, o fantezie ieftină pe care ți-o poți permite. Această bucurie începe odată cu puterea de a cumpăra cultură. Îmi amintesc de vremurile arcadiene când din proaspătul meu salariu puteam să cumpăr antichități la Hanul cu Tei. Cine mai poate azi, așa ceva ? Această bucurie începe cu puterea de a-ți cumpăra o carte. Am venit în țară pentru a participa la târgul Gaudeamus și mi s-a rupt inima când am văzut tineri care luau cărțile în mâini, ca pe niște icoane, punându-le apoi la loc și plecând pentru că nu aveau bani să și le cumpere. Ce poate să fie în sufletul tău, cât de jos trebuie să te simți când ști că nu ai nici măcar puterea să-ți cumperi cartea pe care o dorești ? Cât de crud și cât de inuman trebuie să fie un așa numit "om al elitelor" care scumpește infernal cărțile pentru că, nu-i așa, "cărțile sunt doar pentru elită!" ? Și cărțile sunt, într-adevăr pentru o din ce în ce mai restrânsă elită. Atunci când 1 carte obișnuită (minim 200.000 lei) este 20% din salariul mediu înseamnă că e ceva în neregulă în această țară.
Am făcut cunoștință cu o revistă extrem de interesantă de istorie, tipărită în Franța. În fiecare lună apare numărul principal, un număr tematic și un număr special. Fiecare din aceste numere costă 135.000 lei. E imens pentru un intelectual obișnuit care trăiește în România din salariul său de profesor. Evident că se vor găsi voci stupide care să spună că peste tot e la fel, că și în străinătate cultura e scumpă-aiurea, totul e o mare minciună! La un salariu comparabil cu salariul românesc înainte de 1989 (3000...5000 Euro/lună) cărțile- chiar și cele de tip album de artă- nu depășesc 40 Euro. Cele mai noi titluri apar toate în format paperback iar un astfel de format este în jur de 13 Euro.QED.
Pentru a face cultură, pentru a simți cultură trebuie să ai bunăstare. E un lucru primordial, un lucru care nouă ne lipsește. Până atunci- vom înfrunta foamea, frigul, străzile prost luminate pentru a vedea un spectacol de teatru, un concert, ne vom înghesui la târgurile de carte și vom ofta în sec cu pieptul plin de lacrimi pentru că nu ne putem permite să ne cumpărăm acea carte pe care ne-o dorim.
Iar pentru cei care vin din urmă...viața va fi foarte grea. Vor exista- deja există-surogate. Vom înlocui muzica cu manelele, vom înlocui un film de artă cu Van Damme, vom renunța la citit în favoarea Counter Strike. Și poate, în imbecilitatea noastră funciară vom fi fericiți.