ÃÃÃ...o societate normală...cum ar arăta o societate normală, în care trebuințele firești sunt satisfăcute, în care te mai poți gândi și la altceva în afară de ziua de mâine ? Nicicum, probabil. Sau nesemnificativ. Este trist faptul că nici unul din oamenii noștri politici nu și-a pus această problemă -starea de normalitate. Starea în care să poți să "achiziționezi" cultură fără nici un fel de probleme-să-ți însușești această cultură și, eventual, dacă nu poți să devii, la rândul tău, un generator de cultură să ai măcar posibilitatea să o diseminezi în cercul tău.Evident că îmi bat gura degeaba- pentru unii aceste lucruri par platitudini-într-un anumit sens și sunt. Pentru România însă, din păcate, sunt triste adevăruri. Câți profesori(de ciclu gimnazial și universitar) au la dispoziție ultimele materiale apărute în domeniul lor pentru a le putea discuta la clasă ? Câți studenți au posibilitatea să-și cumpere cărțile existente pe piață referitoare la domeniul lor ? Câți tineri au posibilitatea să-și procure- și să citească- măcar lecturile obligatorii date în școală ? Nu vorbim de biblioteci. Nu trebuie să vorbim de biblioteci. Pentru că este o rușine națională ce se întâmplă cu bibliotecile din România.
ÃÃÃ...o societate normală- garantează accesul la cultură pentru toți membrii ei. Dacă Jerome, fiul de brutar, este interesat de cultura greacă și este preocupat de acest domeniu va putea să urmeze studii clasice la Sorbona (evident că dacă ia un bacalaureat în litere și e bun).Jerome va găsi literatura necesară la prețuri accesibile, va putea intra pe Internet, etc. Dacă Gigel, fiu de brutar, vrea să facă același lucru, va constata cu surprindere că nu poate să facă așa ceva- o carte de specialitate depășește 300.000 lei, Internetul costă, etc., etc.
Concluzia e tristă, să plângem cu toții în batistă- ne îndreptăm spre niște vremuri negre. E mult mai simplu să vezi un film cu pac pac decât să citești o carte. E mult mai simplu să-l asculți pe Adi de Vito decât să mergi la un concert. Distanța între formatorii de opinie (cum ar fi dl.Pleșu) și Gigel crește exponențial-deja a ajuns la câțiva ani lumină. Și atunci Gigel înțelege că nu mai are nici un rost să încerce să ajungă la nivelul dlui. Pleșu, pune de o manea, linge o bere și-și spune "Ete'ai dracu'intelectualii ăștia...cine se crede ei ?"