"Iubesc țiganii. A, ba nu, urăsc țiganii. Ba-i iubesc și nu le zice țigani ci romi. Ba-i urăsc că sunt hoți și mincinoși.Ba-i iubesc că e simpatici și Guță ăla trage niște manele...."
Atitudinea noastră față de cei altfel...unul din cele mai fascinante domenii de studiu pentru științele umaniste. Sau poate nu. Poate că nu există cetățeni altfel (roșii, galbeni, negrii, mov, indigo) ci există doar cetățeni corecți politic și cetățeni incorecți politic. Ce confuzie, domnule !
Rasismul este, evident, de condamnat și orice societate normală face acest lucru. Să izolezi un cetățean sau un grup de cetățeni pentru că sunt altfel este o dovadă groaznică de subumanitate- și de sărăcie spirituală. Suntem noi, românii, un popor rasist ? Răspunsul, la prima vedere este din păcate afirmativ. Străinul, cel colorat sau cel de altă religie a fost privit din totdeauna cu suspiciune tocmai pentru că era străin. În această privință deținem câteva triste recorduri- dacă ar fi să ne amintim doar de eșecul revoluției de la 1848 din cauza ungarofobiei ardelenești sau de tratamentul cu totul revoltător aplicat populației evreiești pe tot parcursul României Mari. Românul este suspicios- el este extrem de influențat de clișee- este suficient să amintim doar oculta francmasonică și pe eternii dușmani- ungurii. În această privință recordul absolut îl deține populația rurală- acolo unde sate gen Hodac și Ibănești au făcut rușine României mult înainte de mâncătorii de lebede.
Românul judecă mai puțin. El simte. El este "bine informat". El a auzit că în localitatea X din secuime "dacă vorbești românește îți dă cu parul în cap". Dacă te duci și te întorci nevătămat din localitatea X atunci evident că trebuie să ai sânge de bozgor că altfel nu scăpai.
Pe de altă parte românii suportă destul de bine structuri statale paralele cu guvernul național. Există regele A,împăratul B cu supuși care întâmplător sunt și cetățeni români (și atunci când este vorba să-și ceară drepturile o fac la modul zgomotos). Pe de altă parte când vine vorba de aplicarea legislației naționale, așa cum este ea, pentru acea categorie de supuși lucrurile se schimbă. Legea este prea dură, legea este nedreaptă, minoritarii trebuie neapărat să beneficieze de discriminare pozitivă. Curios este faptul că nici ungurii, nici germanii și nici polonezii sau slovacii de pe teritoriul românesc nu beneficiază de discriminare pozitivă ci doar țiganii. Ei trebuie să aibă locuri asigurate la licee și universități, ei trebuie să aibă poliție proprie și structuri judecătorești proprii, prefecții trebuie să se consfătuiască cu ei, etc., etc.
De ce această discriminare pozitivă ? Poate pentru că suntem, puțin cam mult ,apropiați genetic de această etnie ? Poate pentru că e mult mai comod să ai loc asigurat în liceu și în facultate (și scandalul românilor autodeclarați romi pentru a intra la liceu e cunoscut)decât să muncești și să înveți. Poate pentru că e mai plăcut să cerșești în lumea întreagă și să te dai drept refugiat politic decât să depui efort.
Þăran, țigan...pentru mulți sunt doi termeni sinonimi. Oare, de ce ?