agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-12 | |
Se scoală. Așteaptă apa caldă. Înjură atunci când nu vine, înjură contorul care se învârte prea repede. Se îmbracă. Își iau borcanul cu mâncare. Se uită încă o dată la rămășițele zilei de duminică și pleacă la servici.
Pentru ei duminica este o excepție nepermisă. Pentru ei duminica este doar o deviere din ciclul acela așa de obsedant muncă-somn, muncă-somn. Ei au făcut România, așa cum este ea, bună sau rea. Ei au ridicat combinatele care stau acum gata să cadă, ei au construit termocentrale, hidrocentrale, tot felul de centrale..."văd până și în somn numai beton...totul este o mare de beton care trebuie turnat repede, din ce în ce mai repede pentru că altfel se întârește...și în visele mele îl văd tot timpul pe șeful de echipă urlând...". Ei nu contează. Viețile lor sunt zero. Bucuriile lor sunt meschine. O masă mai bună de Crăciun. Un cuvânt de îmbărbătare al șefului. O zi fără sancțiuni și fără chinuială. Ei nu contează. Ei țin în spate această lume dar nu contează. Niște cifre seci, statistice...% muncitori, % țărani,% intelectuali. Ei sunt ironizați, luați în râs de "elite". Ei "muncesc, nu gândesc". Ei nu contează. Viața lor se scurge pentru că nu au curajul să se sinucidă, s-o termine odată. O face natura pentru ei...cancerul, la 45...55...65 de ani. Câți dintre concetățenii noștrii apucă 20 de ani de pensie ? Ei nu contează. Pentru ei s-a inventat formula "populația României". O mare masă de oameni necunoscuți. Și fără speranță. Pentru că, capitalismul românesc, așa cum s-a format el după 1989 le-a răpit și micile bucurii pe care le mai aveau -un concediu afară din oraș, o masă la restaurant, o carte bună. Pentru că capitalismul ăsta nenorocit, care nu seamănă cu nimic altceva decât cu propria lui nesimțire pur și simplu nu-i ia în considerare ca ceea ce sunt cu adevărat: oameni, cu propria lor individualitate, cu capacitățile lor de bine și de frumos. Ei nu contează. Ei sunt fraieri, buni să fie înșelați de toată lumea...400 de Euro salariul mediu, 500 de Euro salariul mediu...1000 de Euro salariul mediu...iar ei sunt fericiți dacă își vor lua de Crăciun restul de 2.500.000 lei restanți din luna octombrie. Ei nu contează. Pentru că, practic, muncitori, țărani, intelectuali, nu mai au nici un viitor. Decât să aștepte pensia sau poate moartea "nu contează dacă mor mâine...dar să trăiesc așa, să vegetez de la un salariu la altul, așteptând cu groază momentul când copilul meu vede o ciocolată în mâna altuia, așteptând cu groază întreținerea, lumina, tremurând de spaimă să nu se îmbolnăvească ai mei...nu contează dacă mor mâine...chiar mi s-ar face un imens pustiu de bine...". Pentru ei, mâine este doar luni 13 decembrie. O altă zi de luni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate