agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-03 | | 0:00 Despre târziul lucrurilor 0:49 Unde nu-s 1:30 Praga 2:02 Îmblânzire 2:42 Cele o mie de lucruri 3:20 Voi înota cu delfini Despre târziul lucrurilor Toate verile-s târzii, aproape de iarnă dăm ceasul înapoi la timpul soarelui. Apoi încă un ocol de planetă, încă un frig lepădat în pături. Vom crede că e mai albastru vom ști că e mai aproape vom inventa colinda perfectă care să ne aducă aminte. Vom crede că nici nu suntem de pe pământ și că ne-am transformat direct în ciocârlii. Unde nu-s Tălpi reci pe trotuare desculțe. În fața ferestrei ea închide umbrela verde și pleacă. Din nou ultimul anotimp, liniștea lucrurilor în făgașele lor. Am invitat odată poezia la o cafea și acum ea nu mai vrea să plece. Dacă te sperie oamenii, gândește-te că la marginea lumii nu-s decât brazi și un drum de piatră. Praga Prind rădăcini în orașul acesta și ea traversează podul pavat spre ultimul anotimp; decât să crezi c-am murit mai bine închipuie-ți că am ajuns pe-o altă planetă și că din pieptul meu mâine vor zbura ciocârlii. Îmblânzire În partea stângă mi-a răsărit un arbore, o fântână mi s-a săpat în palmă, în ochi mi-a crescut o pasăre ce nu mai contenește din zbor, ce nu mai contenește din cântec. În gestul tău era o toamnă ce întârzíe în frunze căderea cerului din copaci. Trupul zilei era îmblânzit, uitasem demult întrebarea al cărei răspuns îl mai caut. Cele o mie de lucruri Aș vrea să nu mă mai doară. Mă voi așterne să scriu cele o mie de lucruri despre tine, apoi voi trage ușor pământul deasupra mea și mă voi odihni. Legendele vor vorbi până târziu despre străinul stins de apele liniștii tale. Voi înota cu delfini iar ei îmi vor chicoti în urechi taine. Cu fiecare seară va cădea un stindard, cu fiecare zi se va ridica o cetate. Soarele va privi peste ziduri iarba unei grădini, acolo voi construi un album cu amintiri închipuite și voi chema din nou liniștea pe numele ei. Ea va purta în păr panglici de vânt iar ochii-i ovali mă vor țintui de departe. Voi aștepta în prag ziua când deșertul va inventa pentru mine fântâni. Mări cu delfini.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate