ÎN PEȚÂT LA IRINUCA

Irinuca lu Scovardă, mândra mândrilor dân sat,
S-o cam copt șî-i numa bună dă pețât șî măritat.
D-aia-n soba lor a mare, s-or astrâns feșiorii toț,
S-o pețască șî, vez Doamne, să să deie măi cu moț!

Numa Părăschia, moașa, care-avea un ochi umflat,
O luă măi dăoparce ca să-i de șî ei un sfat:
- Ia ascultă tu la mine, ia ascultă-mă puțân,
Că în viață-i tare bine când ce-nvaț-un om bătrân.

Bagă-un ochi la toț feșiorii, măi cu har sau fără har,
Dacă au pă masă,-n față, vro uiagă sau păhar.
Iar atunși când vez la vrunu num-așa, un păhărel,
Să asculț șe-ț zâșe moașa: nu ce mărita cu el!

Că dân toace câce-s răle dă n-ajiunji la vrun liman,
Ãl măi rău îi baș atunșea când îț iei un bețâvan.
Uită-ce aiși la mine, că bețâcu dă bărbat,
Una-două-m umflă ochii, dă mă șcie-ntrăgu sat.

….

Toace bune șî frumoasă, o văzut Irina șe-i,
P-ormă, cătră gimineața, s-o-ntâlnit cu moașa ei:
- M-am uitat la tot feșiorii, șî să șcii că mi-s în clar:
Numa Nielu-a lu Căsapu n-o avut nici un păhar.

Bașca, șe să vez, mă moașo? Toată sara, pă cuvânt,
Niși s-o uitat la mine, o țânut capu în pământ.
- Pai atunșea ie-l pă ăsta, nu măi sta să ce socoț
Șî să faseț nuntă mare, c-ăsta-i ăl măi fain dân toț.

- Nu ți-l iau niși dă trăzneșce, fi’ncă m-am zoitat să-ț spun
Care-i traba cu feșioru, șî dă șe niși el nu-i bun:
N-avea-n față beutură, numa Nielu-a lu Căsap,
O avea pă dânăuntru șî i s-o suit la cap!…