E amurg și răsărit. Nu e moarte, e suspendarea oricărei nevoi de sens.
Sunt aproape fericit. Mi-e bine.
Întunericul și lumina, ascunși în formele ciudate ale orașului, ale blocurilor gri și murdare, acoperiți cu asfalt, fac dragoste. Doar unduiurea trupurilor înlănțuite îmi zburlește părul, vânt ce se joacă.

Neantul prietenos le ține de șase, cretinii nu trebuie să afle nimic, dar nu reușește deloc.
De aceea, la ora asta, stația de tramvai e plină de pensionari asexuați, grași, grotești.

Să-mi caut biletul, vine zeul în care mă plimb când amugul și răsăritul fac dragoste.

Voi, onaniști împuțiți, crăpați! Ce-mi pasă mie !