Singur nu pot fi numarat! Simt o voluptate demonica atunci cand ma gandesc la aceasta negativitate si imi pare rau ca lumea n-are nici un sens. Cu pas soptit ma rotunjesc in imaginea mea simbolica de Cavaler al Tristei Figuri. Incepand din momentul in care am facut primul pas s-a instalat un trecut. N-ar fi trebuit sa ma clintesc din loc, dar n-am avut ce face! Mai am in fata sansa de a crapa clepsidra si de a ne intalni cu totii in locul unde vom fi numarati. Dar cum sa ma pregatesc pentru trecerea de moarte?
Da, atata timp cat sunt viu, sunt nelinistit. In rarele momente cand sunt constient de existenta mortii, sunt nelinistit si in somn, nu numai in starea de veghe: visul nu-mi opreste sangele sa curga pe aceeasi harta, raul necesar al disperarii fiind curentul de aer care mi-a patruns in vene si face focul si mai arzator. Acel strop de aer risipit al fiecaruia, acel duh face caldura si mai profunda si nu poti uita de moarte.
In viata cunosc cunoscand si nu pot cunoaste pur. Ma salvez in sens teologic si iata cum devin in fata mortii mai rau decat nebunul care se destainuie, care isi afiseaza enigmele.
Cum ne pregatim in fata mortii? Inainte de moarte degeaba insistam, caci nu se acorda nici o dispensa. Se spune ca numai cine poate sa calce pe moarte imparte har si in mine totul e prea putin fata de nemarginire...
Vorbim tacand inalte vorbe, o justificare a dreptului de a mai exista, inchinam in temple pentru ravnitele placeri ‘de dupa’, dar unde sunt limitele care se opun ascensiunilor noastre? Unde sunt barierele care s-au format din cumul de puncte sigure și delimitate? Si daca vom trece usor de aceste bariere, de pragul mortii, ce vom face, ne vom ineca zburand?
Tacerile sunt sfasiate de suspinele schimbate intre noi, toate explicatiile noastre in fata mortii sunt solutii de continua exterminare. E un timp pentru toate si, daca e sa se indrepte, lumea trebuie sa reinceapa la fel, dar sa se sfarseasca altfel: fara moarte.
Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta maine. Sa ne bucuram astazi, pentru ca altminteri cruzimea se afla in motivul, si nu in faptul mortii! “Moarte, orice ai face, nu indeplinesti conditii optime sa te iubim!”