Primind in zilele lui albe
stoluri de plangeri si de jalbe,
care priveau pe cei mai mari,
judecatori, bogati si demnitari,
Leul pierdu de tot rabdarea.
Se povesteste intamplarea
ca vru cu ochii lui sa vada
cum se traieste si se prada.
Pe tarmul unui rau zareste
ca un sutas prinsese peste
s ca-l pusese viu pe un gratar
si se zbatea de moarte pestele pe jar.
De mila, leul se rasti cumplit
la insul speriat si`ncremenit.
-Cine esti tu, ce faci, smintit calau,
Vai si amar de capul tau,
de chinuiesti sarmana lor faptura?
-Marite tar, te`nseli cu ce-ti vazura
privirilr, de sus si de departe.
Ca nu se zbat, cum banuiesti, de moarte,
ci bucuria ii insufleteste.
Sunt starostele peste peste
si-aici ne-am adunat, cand ai venit,
sa iti uram cu totii bun sosit.
-E-adevarat? si cum o duc incai?
-Traiesc, marite doamne, ca in rai,
si ne rugam ca domnul sa te tie
veacuri intregi, stapan pe`mparatie.
Dar totusi pestii pe gratar se sbat
deasupra jarului cel blestemat.
-Spune de ce tot dau din cap si coada
si se smucesc sa iasa din gramada?
-Sunt fericiti...De bucurie
ca te-au vazut, iti joaca o chindie.
-Prea bine, zise leul, si l-a lins pe ceafa.
Sa stii ca te sporesc la leafa.

S`a mai uitat la dantul pe gratar odata
si a plecat maria sa, inseninata


1821-1823