Cred că mi-a crescut o pasăre cu aripile desfăcute între coaste. Se zbate acum să iasă din mine, îmi distruge toate măruntaiele, lovește cu ciocul uscat și tăios în cordul meu obosit, ghemuit într-o cadență meschină.
Mă gândesc să mă las străbătută de această pasăre disperată care nu știe încă...afară o așteaptă un vânător întârziat cu o pușcă ruginită sortită să-i curme suferința în clipa în care nu voi putea să mai plâng…