Degeaba regreti si pumnii-i inclestezi,
Degeaba-i mai stropesti cu lacrima-ti fierbinte
Pacat ca doar asa ti-e dat sa vezi
Greseli atarnate, in vremuri, prin minte.

Degeaba tesi, ca un paianjen schite,
Nimic n-o sa se lege, cum se lega-n trecut,
Cand iti jurai credinta prin troite
Cu sufletul tau fraged, nenascut...

Degeaba te plangi ca nu intelegi,
Ca viata-ti pare scurta, fara rost.
E-o virtute pesemne si sa alegi
Si asta nu se-nvata, amice, pe de rost.