Ma dor varstele imature ale suferintelor de care sunt dependent. Cu ochii socati, scaldati in frigurile ce ma bantuie, am privit acea seara in care mi-am cheltuit sentimentele pe datorii colturoase, seara in care am impartit iubiri la fiecare colt al Ecaterinei, seara in care tacerea era tot ce ne lega, seara in care cerul si-a avortat stelele dintr-un egoism obscen. Iar eu le culegeam in palma stanga, in cea dreapta strangeam parfumurile indiferentei.
Pupilele se dilatau, in ele s-au adunat toate strofele, jumatati de cuvinte, silabe imperfecte, toate dedicatile tarzii scrise ei.
Si acum a-si intreba-o: De ce amintirile?
Ea sigur imi va raspunde: Pentru ca mor.