Doamne cat am suspinat dupa el era frumos,avea o privire stralucitoare si patrunzatoare,dar nimeni nu stia ce ascunde acea privire...oare sa fie dusmanie sau altceva?
mi se topea inima cand ii auzeam gandurile si cand vorbea atat de frumos despre viata,ar fi trebuit sa se faca poet.
Era bine facut la corp dar asta nu insemna ca avea frumusete si minte nu din contra pe cat era de frumos pe atat de inteligent,nu stiu cata carte a facut dar de un lucru sunt sigura stia sa vorbeasca ,sa se exprime,avea o viata nu prea buna nu avea lux dar avea demnitate si pretuia viata mai mult decat orice si stia sa se faca remarcat.Am invatat multe de la el,am invatat ca oricat de multe lovituri am rimi pe la spate viata merge inainte si nu trebuie sa ne impiedice asa ceva sa renuntam la tot.Acum cateva zile mi-am adus aminte ca mi-a zis sa nu ma iau dupa nimeni petru ca nu imi traieste nimeni viata eu mi-o traiesc
si trebuie sa am grija cum,sa vad fiecare clipa grea ca un momet de glorie petru ca numai asa putem reusi in viata,trebuie sa ne mai si maturizam pt ca nu vom reusi niciodata in viata fara aceste clipe.Acestea ne vor fi folositoare.