agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2146 .



Amintirea uitării
personale [ ]
Autoironie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [d.agatha ]

2005-02-19  |     | 



M-am trezit de dimineață cu un dor nebun de mare! N-o mai văzusem de mult cu toată învălmășeala ideologică din ultima vreme. Așa că mi-am pus tălpile, ochii, urechile, nările și am coborât din arborele ancestral care amuțise și el de când mă tot legăna în neștire. Cred că s-a bucurat, că nu prea îi mai rămăseseră frunze:le tăiasem pe toate la câini.
Prima dată, m-am speriat de culoarea luminii. Probabil că de sus, de la adăpostul înălțimilor, se vedea altfel. Griul nu-mi stimulase retina nici într-un fel. Și acum am cules galbenul strălucitor din cristalele de nisip (abia îl descoperisem și mi-a invadat pătimaș ca o sevă fierbinte tot corpul). Cu așa un impuls, ar trebui să-mi meargă bine toată ziua. Ei, aș! Pe drum, în timp ce-mi clăteam simțurile, mi-am amintit că uitasem să-mi iau aripile. Se vede treaba că de atâta abstinență... mi s-a înmuiat zborul. Da, dar dacă mă întorc, nu-mi mai iese pasența!Tocmai aseară făcusem pariul cu viața. Cică aș fi amorțit și că n-o să mai pot zbura prea curând. Bineînțeles, i-am replicat, iar azi trebuia făcută demonstrația. Parcă-i aud glasul satisfăcut: ”quod erat demonstrandum”. Și până la urmă cine are nevoie de aripi? Marea-i aproape.
Așa am crezut și eu! Cred că am numărat aproape o mie de mii de pași. Ehei! Ce bune erau aripile acum... Ajungeam și eu mai repede și aveam timp să mă întorc pentru știrile de seară, înainte să-mi bată clopotul. Hazliu corbul! În fiecare zi are ceva nou de anunțat, știri calde. Odată a venit cu o bucată de caș proaspăt. Cică l-a”subtilizat” unei vulpi. De parcă eu nu știu cum e cu vulpile. Altădată mi-a prezis că se va schimba vremea:”Stai să vezi, zice, vin vremuri grele. Copacul tău spunea că nu te mai ține. Viața e grea și abia se descurcă pentru crengile lui bătrâne. Zicea că de aia nici nu mai înverzește, i-ai dormit toți fluturii, i-ai mâncat toată culoarea, i-ai băut visul. Vrea să rezilieze contractul de simbioză, pentru că tot timpul ieși în profit. Măcar de ți-ar folosi la ceva!” Mă rog, eu nu cred să fi zis asta copacul. Pe de altă parte, cu mine nu prea mai comunică.
Da´ unde o fi marea asta? Te pomenești c-o fi mutat-o iar vreun nebun! Că am mai căutat-o o dată, de mult. Se ascunsese după lună. Mă pândea de acolo și nu zicea nici pâs. Nu știu cum m-am uitat după un nor care trecea prea încet și îmi gâdila umbra. Am tras-o de un val și am pus-o la locul ei. Da´acum unde o fi? O fi dispărut! Să fi avut dreptate copacul? Îmi zicea: ”Acuși, acuși n-o mai găsești. O mare nu trebuie neglijată! Trebuie să-i faci o vizită măcar o dată la o adiere de vânt, să-i zici « Apă bună, dragă mare și pescăruși mulți»” . Pescăruși! Mi-am amintit, asta eram! Asta sunt, de fapt! Cum am putut să uit?


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!