se-ntorc pasarile calatoare
in acelasi joc firesc al revenirilor
umbra streasinei m-alinta mai des
peste rotogoale de amintiri scapate in fum de tigara
pe prispa casei obosite ma desprind din intepenire
intr-un acelasi joc de dute-vino prin maruntaiele vremurilor
ma nasc si traiesc niciodata mugur niciodata vlastar
tot mai des radacina
ma amagesc in cantec de cocori de-o clipa inapoi
si fluieru-mi tace ascultandu-mi gandurile
pierdute prin norul de praf ridicat de jocul mieilor
rataciti de mioare