suspinul mi se agata ca o zi patrunsa in noapte
ce-si trage inca o clipa s-apropie vara
suspinul atarna precum fumul ce nu-si gaseste calea
apasat sub palmele cerului ce-si face siesta
suspinul ma patrunde in celule osoase ca un reumatism
acceptat si uitat

oofff

si eliberarea afiseaza secretele moi ale unei roci de granit
soarbe un portocaliu peste un vanat surd
turturi de gheata din pestera alba se topesc pe furis
iar muntele isi pleaca fruntea peste padurea cazuta pe umeri de Venus ce-alinta si naste suspin