Eu cred, că, originea corectă a cuvântului plagiat nu este franțuzescul plagiat, ci latinescul plaga. Asta, fiindcă, dacă te prinde sau se prinde autorul, că te folosești de munca lui, fără să-i cotizezi, te umple de plăgi!
Există și situații de excepție, în sensul că, poți fi acuzat de plagiere, fără să ai vreo vină. Eu, de exemplu, dacă am scris CUM VÃ PLACE, asta înseamnă, că l-am plagiat pe Shakespeare?! Păi, cum, că nici nu l-am citit?! Și, nu că n-aș fi avut cum sau când, dar am aflat că, de fapt, Shakespeare nu era chiar Shakespeare, ci altcineva și cum să vreau să citesc pe unul care nu-i unul, ci-i altul?! Și atunci, m-am hotărât să-l citesc pe altul, adică pe celălalt, dar încă n-am aflat cine-i. Un alt exemplu, ar fi următorul: grecul ăla, care a trăit, nu se știe cu cine, dar oricum, înainte de Hristos, Arhimede, cel care a creat opera aia celebră, zisă Evrika. Noi, fiecare, am strigat, măcar o data, în viață: ” Evrika! Bla, bla, bla, bla! „ Ați zis, sau auzit pe cineva spunând: „ Evrika lui Arhimede! Bla, bla, bla…” ?! Acum, eu cred că, în realitate, Arhimede a zis Eureka, adică, în traducere liberă: Eu RK! Se înțelege, că, săracul, cerea să fie băgat în reparații capitale, datorită faptului că, se accidentase grav, alunecând în cădiță, pe o coajă de săpun, moment în care a fost lovit grav cu volumul de apă dislocat de propria-i greutate. Și, la anii ăia, care îi avea, sigur, cam începuse să ia în greutate. De unde trag concluzia, că este și părintele de necontestat al expresiei tehnice RK( reparații capitale), dar și, că marile descoperiri sunt însoțite de mari suferințe. Prin analogie, deduc suferința lui Isaac Newton. Cu ce forța o fi primit el mărul ăla celebru în cap, de i-a sunat acolo teoria graviației, încât, din compasiune pentru suferința îndurată, posteritatea a dat numele lui, unității de forță ?! De n-ar fi avut în gât, deja, mărul lui Adam, acolo i s-ar fi oprit mărul buclucaș! Oricum, asta dovedește că, sigur, Newton măcar, avea mărul lui Adam. Pentru că, eu știu destui bărbați, care nu-l mai au. A fost mâncat de neveste. Și, de atunci, ele cântă cocoșește, iar ei nu mai cântă. Numai dansează. Nu fac ouă.. Și nici nu au. Nu-s buni nici pentru piele sau blană, că-s tăbăcite. Adică, trăiesc degeaba, pe lângă casa femeii. Unii, sunt ținuți de milă, alții de mână, de formă, sau deloc.
Dar, să revenim. Un alt fel de plagiat, aproape zilnic și neomologat, ar fi, redescoperirea roții. Asta, pentru că, fraierul ăla care a descoperit-o primul, nu și-a brevetat-o. De lene, cred, sau , pentru că, nu se inventase încă, OSIM-ul. Și de-atunci, se tot găsește câte unul, altul, la care nu i se învârt bine rotițele, s-o redescopere. Mayașii au fost un popor foaarte corect! Ei, n-au vrut s-o reinventeze și nici să ia ceva inventat de alții. De aia s-au chinuit așa mult fără roată, încât, dând în astenie nervoasă, au dispărut.
C-un singur lucru aș fi de acord, să fie plagiat: bunul simț. Dar acesta, e pe cale de dispariție și redescoperit tot mai rar. De noi înșine. În schimb, profităm din plin, de-al altora. Așa cum fac eu, acum, când mă citiți: v-am pus de-o plagă!