"Caminando por tierras etranjeras
Camaradas caidos en la lucha..."
Cancion de Bourg Madame

Am fost acceptat numai din milă. Și, pentru că ea era prea obosită să mă respingă. Sau poate prea comodă.
Am fost o umbrelă de vreme rea. Sau poate doar de vreme bună. Am fost uneori acolo. Nu când trebuia. Nu cum trebuia.Nu eram ce vroia ea, nu înțelegeam ce vroia ea.
Am fost acceptat doar așa, pentru că nu putea să mă refuze. Sau poate că nu era frumos. Iar ea e una din cele mai politicoase persoane pe care le cunosc.
Știu foarte bine cum sunt. Și sufăr pentru că sunt așa cum sunt. Sunt unul din cei mai jenanți oameni de pe lume.Sincer să fiu, n-aș ieși cu mine pentru nimic în lume.
În primul rând sunt urât. Urât adică urât. Urât stupid. N-am urîțenia fascinantă a unui Belmondo sau Bohringer. Sunt pur și simplu urât comun. Ca și o vacă. Imaginați-vă că sunt o vacă împreună cu alte vaci pe câmpie. Unele sunt bălțate. Eu nu. Nu m-ați putea deosebi de celelalte vaci cu nici un chip.Sau poate, dacă ați vedea ce împiedecat sunt. Și cum reușesc să agăț toate obiectele posibile dintr-o cameră. Cum reușesc să vărs cafeaua fierbinte de la KFC pe pantalonii mei de oraș atunci când mă lupt cu capacul cel imposibil.Cum reușesc să mă mânjesc ca un purcel atunci când mănânc.Sunt urât și împiedecat, într-un cuvânt.
Sunt un urât cu fobii. Mi-e frică de ghiață de când am căzut și mi-am rupt o mână. Am stat trei luni în ghips. Ce-i drept, am avut timp să lucrez pentru doctorat. Este însă o experiență pe care n-aș dori s-o repet în această viață. Așa că mergeam în urma ei cam cu o piață- când ea traversa plină de curaj Amzei, pe unde era ghiața mai mare eu eram pe partea cealaltă, mișcându-mă încet, încet. Mă mișcam și mai încet atunci când striga "Hai odată, moșcăitule".
În al doilea rând, n-am nici un fel de maniere apropo de o fată. Ajung prea târziu atunci când e vorba să-i deschid ușa. Iau florile nepotrivite- în momentul nepotrivit. De fapt, luam numai trandafiri. De preferință, trandafiri roșii. Dar ei îi plăceau calele. I-am luat cale colorate când am fost împreună în Germania. M-am gândit că o să-i fac o surpriză și l-am rugat pe recepționer să i le pună în cameră. Bineînțeles că nu i-au plăcut atunci.Nu știu să o invit la o cofetărie, la un restaurant. Am fobia să plătesc imediat după ce comand- ceea ce iarăși nu mă face prea simpatic. Nu știu să dau un cadou. Mi-a spus-o. Parcă sufăr atunci când trebuie să-i dau cadouri. De aceea, prefer să i le trimit prin poștă. Sau prin comisionar, în cazul florilor. E prea distinsă și prea stilată ca să facă scandal de față cu oameni străini-așa că trebuie să le accepte. Chiar dacă le aruncă un pic mai târziu. A, și n-am tact. Am făcut-o să vină o dată în oraș, pe o ploaie mortală, degeaba.Pur și simplu a venit degeaba. Dar a venit. Pentru că ea, atunci când promitea că vine, venea.Chiar dacă cu o întârziere de o oră, o oră jumate uneori. Bineînțeles că mă înfuriam, bineînțeles că ieșea scandal.Deci sunt urât și fără maniere.
Sunt total atehnic. Se poate spune că am două mâini stângi. Spre deosebire de El. Care știa să picteze. Și să sculpteze așa de frumos măști africane. Și să fie tot ceea ce eu nu eram. Și să-i dea tot ce eu nu puteam să-i ofer.
Singurul lucru pe care am putut să i-l ofer a fost dragostea mea. Evident, e jignitor. Dacă ați vedea-o și dacă m-ați vedea, v-ați da imediat seama. Nu poți să râvnești la o stea atunci când tu ești o moluscă. Sau poți să râvnești - și să te arzi urât de tot.M-am făcut de râs de n ori. Iată de ce prefer să stau singur în taxi.Și să mă gândesc la ea.Așa cum era în clipele noastre frumoase. Pentru a nu fi nevoit s-o aud la telefon. Și să o aud cu vocea ei frumoasă, blândă, sperândă- ca să se schimbe rapid într-o voce acră și obosită atunci când mă aude.Pentru a nu fi nevoit să o văd cum se strâmbă atunci când mă vede. Ca o "petite nuissance". Ca un rahat pe care trebuie să-l înghiți pentru siluetă.Deci sunt un urât jalnic și nepriceput.
Sunt învechit. Nu sunt la modă. Îmi plac artiști ca Montand, Sardou și Dalida. Nu sunt trendy. Sunt pur și simplu un bătrân urât în drum spre moarte.