agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-08 | |
Noaptea isi face aparitia , bautura isi face efectul , padurea incepe sa se “ miste “ . Este luna plina , iar noi stam la un foc in apropiere de Brasov . Parca se apropie un zambet din cer sau cred ca am baut prea mult . Nu , chiar vad un zambet cum se aproprie ( am innebunit ) . Cred ca mi-e atat de dor de ea incat delirez . Nu mi-e dor de ea fizic caci o vad in fiecare zi . Mi-e dor de acea personalitate a ei din prima zi , de sarutul ei din prima zi , de felu in care ma strangea in brate. Imi indrept privirea spre acel zambet ce venea dintr-un cer negru de durere ... de ce acea durere este atat de reala ? O simt in fiecare zi . Doamne chiar sunt dus ... mai bine mai dau o gura de coniac pe gat ... si iarasi imi indrept gandul spre ea . Imi e atat de dor de ea incat o simt langa mine , simt cum paseste in urma mea , simt rasuflarea ei peste a mea , incep chiar sa-I simt si buzele peste ale mele ... gata nu mai beau !!! Destul !!! Dar degeaba . Simt cum sfarsitul se aprprie si nu stiu daca ii voi face fata . Simt cum o farama din sufletul meu si-a facut bagajul si vrea sa plece , simt cum realitatea se transforma iarasi in vise si cum indoielile si sperantele scapa din cutia pandorei , dar mai presus de toate simt cum incep lacrimile sa se lase pe obrajii mei . Acum imi dau seama de cat de mult o iubesc , cand o simt cum se indeparteaza de mine . E adevarata zicala : Incepe sa-ti fie dor de cei din jur atunci cand ei nu mai sunt , si stiu ca o sa ma paraseasca deoarece dupa cum a spus si ea : “ Totul are un sfarsit “ . Totul este pierdut . “ Ba nu , totul nu este pierdut “ . Hah , ce , cine ? Iar incep sa-mi imaginez lucruri . Aaaaa ... e zambetul . Dar cum sa nu fie pierudut ? Totul sta pe muchie de cutit . “ Lipseste increderea “ , si dupa aceea si-a luat zborul . “ Lipseste increderea “ ... hmm ... oare ? ( sigur ) . A plecat si s-a intors inapoi in acel cer negru de durere care a devenit deodata albastru . Ce ? E dimineata ? ( asa pare ) . Vine Andrei si ma ia sa mergem sa prindem trenul . “ Lipseste increderea “ ... ma tot bantuie acest gand si nu stiu la ce s-a referit .
Inca o enigma pe care sper ca timpul sa o rezolve .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate