patru pereti si atatea colturi
m-am ratacit si n-am mai gasit calea spre vreunul
(candva imi asezam fruntea pe genunchi
in coltul meu cuminte ma dezgoleam de frica)
stau infipt in timpul zero pe un ceas oprit intr-o dupa-amiaza rece
amortit ca si un ambient imbracat in termopane
solida protectie
fara fire de praf spulberate de vant subtire
respir tacerea si aerul pus la pastrare
doar muzica tencuielii ce crapa ma mai desparte de sensul uitarii

undeva in mine se liciteaza colturi de rai