Grindină
Mă izbesc cuvintele înghețate de sens
izbituri în țeasta care nu gândește aude
Miopi orbecăim bâjbâim orbecăim bâjbâim
încă un pic și vom fi orbi
nu vom mai auzi decât mugetul violent și răgușit
din abatoarele de vite
Egeeanul însetat de lumină s-a sinucis de mult în mine
Se împroașcă cu pietre din toate părțile
cu pietrele indiferenței și ale ignoranței ne omorâm sfinții și nebunii
îndepărtându-i tot mai mult de inimile sfârtecate ciopârțite de bunele noastre intenții
Bura pe care fiecare zi mi-o aduce umbrește totul împrejur
ascunzîndu-mă pe mine mie însumi
Visul a început deja să putrezească
devenind din ce în ce mai real un coșmar de proporții apocaliptice
Nu se mai urlă nu se mai țipă se tace se face
Ne sufocăm încet dar sigur desigur
Grohăim
Omul e o ființă tot mai grohăitoare
Se rumegă cu stoicism atâta grohăială
Nu știu voi învăța scriu
Afară bureză nu burează