``Eminescu este cea mai frumoasa utopie romaneasca si una dintre putinele certitudini ale fiintei nationale``, spunea criticul literar Aureliu Goci.
Fiecare epoca si-l revendica, toate generatiile si-l disputa. Propozitia cheie- reintrata in cele mai dilematice cotituri istorice - ar putea fi formulata asa:
Insa, mai este citit astazi Eminescu? Poetul romantic tinde sa fie mitizat, genialitatea creatiei eminesciene amplasandu-l in afara timpului si dincolo de toate interpretarile : ``Eminescu nu poate fi tradus nici in romaneste.``T. Arghezi.
Cand suntem tineri, ni se pare ca Eminescu a fost contemporan cu tineretea bunicilor, cand ajungem batrani ne asumam pentru urmasii nostri utopia credibila ca Eminescu a fost contemporan cu tineretea noastra. Cronologia, aici, nu are nimic de-a face cu istoria verificabila. Este doar un ciclu infinit - la fel de adevarat ca si afirmatia - nu a unui copil, dar aproape- cum ca Eminescu se naste in fiecare an la 15 ianuarie si moare ritualic, la 15 iunie, din acelsi an. Restul de timp se ``lucifereaza`` cosmic si se revigoreaza in istorie, in mit, ca sa renasca in ciclitatea naturala a codrului ``batut de vanturi``.
Eminescu traieste prin noi. Eternitatea lui se concretizeaza prin insasi opera. El este tezaurul nostru simbolic, fondul potential, capabil de obiectivari virtuale si chiar un patern lingvistic si cognitiv pentru individualismul secolului XXI.
Paradoxal, pentru generatiile de cititori, Eminescu este perceput intr-un mod diferit. Insa, dupa cum spunea si Stanislovski, ``dincolo de variabilitatea modurilor de intelegere, de evantaiul de posibilitati comprehensive exista un sens general``, pentru ca, in latenta , ``Eminescu exista in toate epocile, preexista si in toti creatorii, dupa cum exista de la inceputuri ca virtualitate in blocul de marmura al limbii romanesti``.(C-tin Noica)
Dar oare generatia noastra, a sec. XXI, ce imagine a lui Eminescu si-a creat? O noua ``forma mentis``, un nou psihic, o alta prezenta sub invazia informaticii si a civilizatiei vizuale vor determina reconstruirea unor chipuri eminesciene diverse. Sursele din care se vor naste noile chipuri eminesciene vor ramane aceleasi : poezia, utopia si biografia. Calculatorul este un creator perfect de fictiune si fizionomii.
Insa, cu toata desacralizarea, Eminescu ramane acelasi, intotdeauna altul, un Eminescu hiperionic, luciferic, demiurgic, catalinic.
Astazi, Eminescu este o fiinta sacralizata, mai degraba contemporan cu tot trecutul nostru si cu imprevizibilul viitor, dupa versurile lui Lucian Blaga: ``Contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu``.