Are o stralucire ciudata in ochi copilul meu.Parul de culoarea frunzelor tomnatice, pare sa ia foc sub soare.
Zambeste. El stie. Cand stii, nu mai vorbesti, iti e frica sa nu pierzi darul cel fragil al cunoasterii.
Are o viata ciudata in ochi copilul meu.

Langa raul
De pistrui
Indragostiti de pielea lui
Ii simt ochii
Privindu-ma
Din departarea genelor
Obosite sa se prefaca
Tinere.

Copilul meu miroase a malai si crede in toamna. Este unica fiinta ce poate cuprinde intre palmele micute intreaga lume. Micute nu sunt, se prefac, v-am mai spus. Parca uneori dulcea sa faptura a obosit sa mai para tanara. A obosit sa priveasca oameni, alterati de secunde.

Ochii,
Cu cearcane innamorate
Angelic si perfect
Agatate,
Privesc vinovat.

Copilul meu cu par de foc plange.
El plange!
Plange..