Scurtă prezentare a celor doi copii:

Ioan: 7 ani, slăbuț, fragil interior, cu un simț al onoarei foarte bine dezvoltat, născut parcă în scutece de cuvinte, vorbește întruna, are urechiușele rotunde

Mihnea: 6 ani, bine legat, meșter făurar, îl ajută pe bunicul la diverse treburi, n-are răbdare, dulce ca o floare, și-ar da și cămașa de pe el, are la activ o singură poveste și un colind

Ioan e la vârsta eroilor (mai bine zis a supersupersupereroilor). Spiderman cu pânzele lui patrulează prin casă în cele mai neobișnuite locuri, la cele mai neașteptate ore...

Suntem la rugăciunea de seară. Ioan începe:

- Îmi spun rugăciunea nou-nouță...
Înger îngerașul meu,
tu aduci lumina în inima noastră...
Sufletul meu a fost ca o piatră...
Tu ne aduci vântul, lumina și dreptatea
Sper că îți place de Dumnezeu, mie îmi place foarte mult...
Tu ne-ai adus fericirea în sufletele noastre
Tu ne aduci laptele, turmele și iarba
Tu ne aduci somnul, frumusețea...

Asta a fost tot...

Și... înger îngerașule, nu îmi spun rugăciunea în fiecare noapte, dar să știi că te iubesc foarte mult...

Dar... cum e acolo sus, în cerurile alea?

Și... eu am un anumit erou... (și ar fi urmat destăinuirile despre Spiderman)

La care Mihnea strigă frenetic:
- ...Eroul Mămăligă!...