Dedicată tuturor celor care cred, dar nu se dau în lături să verifice socotelile.



O, Kama, cine știe oare
socotelile dragostei?
minte dacă aș avea pe măsura dorinței
poate aș fi pandit, un mare guru
dar eu nu sunt decât
un om fără castă,
un biet sărăntoc...
cu gene lungi.

regina m-a chemat,
dorind să știe
nu despre minte -
curaj am ce e drept
pe masura dorinței.

orice câine are ziua lui -
a mea a fost ieri.
azi i-am rupt siragul de perle,
am fost batut la… tălpi
și dat afară în brânci -
rău m-ar durea inima
dacă n-aș fi plin de vânătăi.


un rakhsha mi s-a vârât
între degete
când încordam arcul.
dintre perle
o șesime s-au rostogolit pe podea
unde le-am adunat
după felul măgarului sălbatic
o cincime în pat
unde iar, te-am slavit, doamne
în vreo câteva rânduri
o treime le-a adunat ea,
eu mi-am adunat
răsuflarea,
doar de gura lumii
o zecime am prins
- șase mărgăritare
încă mai atarnau pe ață

la urmă a vrut să știe
câte perle au fost întru-totul
ce păcat că, să raspund,
habar n-am avut, o, Kama

- aceasta e pricina
din care astăzi zac pe trepte
cu treizeci de vânătăi
… pe fund.





Notă: bazată pe o scurtă problemă-poem publicată în “The Universal History of Numbers” de Georges Ifrah.

“Whilst making love a necklace broke.
A row of pearls mislaid.
One sixth fell to the floor.
One fifth upon the bed.
The young woman saved one third of them.
One tenth were caught by her lover.
If six pearls remained upon the string
How many pearls were there altogether?”

Vechile texte stiințifice indiene erau în general scrise în versuri. Poezia în cauză a fost scrisă pe la 1150 e.n. de Bhaskaracharya, un savant ale carui contribuții în domeniul matematicii și mecanicii au fost adunate într-un volum numit Lilavati - Cel încântator, plin de farmec. Astazi puțini îl mai știu și matematica a uitat să mearga de mână cu dragostea.