Sincer, m-am plictisit. M-am plictisit nespus, m-am plictisit imens. M-am plictisit de comunismul ceaușist- singurul pe care l-am prins- încă de atunci. De la nesfârșitele ședințe de lins în fund. De la ura, ura. De la tâmpeniile pe care le auzeam la TV. De la tâmpeniile pe care le citeam în ziare. Era o nesfârșită și zadarnică încercare de a transforma oamenii în vite. Dar am rezistat. Și nu cred că am fost singurul. Cred că am fost imens de mulți oameni de bună credință care n-am acceptat să fim duși cu organizația de partid la adăpătoare, la WC sau la somn. Era o tâmpenie generată de mintea unor țărani proști- obișnuiți cu jandarmul, popa și învățătorul- care se lipiseră de niște chestii prost înțelese .Ce a ieșit de-aici s-a văzut.
Sincer, m-am plictisit. M-am plictisit ca, din 1990 încoace să vină tot felul de indivizi/individe suspecți/suspecte care să ne învețe ce boi am fost noi în toată perioada comunismului. Nu au absolut nici un fel de drept. Și nici nu o să aibă. Pentru că boi au fost și ei. Unde se aflau dl.Pleșu,Tănase, Ana Blandiana ? Nu erau și ei aici în țară ? Pluteau cumva pe un nor ?
Au fost imens de mulți oameni care au lucrat bine, care au dus țara asta mai departe. Fără Metrou, fără Canal, fără Casa Poporului. Fără nici un fel de născociri faraonice. Pur și simplu și-au făcut treaba. Pentru ca noi să putem mânca. Pentru ca noi să avem lumină electrică. Și uneori căldură. Și , uneori cultură. Și nimeni nu mă va face să cred că merită mai mult respect domnul Goma, sau domnul Pacepa decât domnul Fane Briceag care a muncit toată viața lui, din 1950 și până când a ieșit la pensie, ca zidar.
Au fost imens de mulți oameni care au tăcut. Și tac. Nu pentru că n-ar avea ceva de spus. Ci, pur și simplu, pentru că au lucruri mult mai importante de făcut. Decât să-și piardă timpul cu polemici inutile. Decât să facă scandal.
Da, e mai important să faci. Și să exiști pentru că faci și nu pentru că dai din gură.
Așa că...mai scutiți-ne. Nu inventați legende comuniste pe invers-pentru că nu există-și pentru că nu servește nimănui. A se vedea bășcălia din cazul Pacepa- acest eroic spion anticomunist care-și cerșește –și obține- dar numai în România e posibil așa ceva- pensia lui de călău, de general de securitate.Cazul Pacepa ar trebui să pună o botniță tuturor anticomuniștilor lătrători. Mai bine v-ați vedea de durerile voastre- în spatele fiecărui anticomunist zgomotos se ascunde câte un ratat de lux. Altfel, de ce nu și-ar vedea de treabă ?