Am hotarat. De azi voi renunta la tot ce am pentru a trai intr-o lume a mea, cu propriile mele teorii si legi. Probabil ca am luat aceasta decizie din comoditate… ce poate fi mai greu decat sa gandesti? De azi nu voi mai gandi. Zidul este deja construit in jurul meu, ce-i drept dupa ani de munca, deci pot sa uit tot ce a fost si sa nu mai tin cont de nimic. De astazi eu nu mai exist. Nimic nu mai exista. Inca mai pot auzi niste zgomote ciudate, insa aceastea par sa se piarda incetul cu incetul. Ma intreb unde a disparut oare realitatea banala pe care fiecare om si-o impune. Ce traiesc acum nu este fictiune, este doar o realitate mult mai profunda decat cea de pana acum. E crunt, dureros, dar simplu. Acum totul pare mult mai simplu. Penibilul din jurul meu cu care ajunsesem la un moment dat sa ma contopesc, a devenit in noua mea lume ceva inexistent… s-a transformat in idee. Oare cum ma privesc cei din afara? Dar ce rost mai are ca odata ajunsa aici sa ma preocupe aceleasi lucruri fara rost? Inchid ochii… e mult mai bine acum. Incep sa uit… incep sa ma uit pe mine, sa-mi uit chipul… nu mai stiu nimic. Nu mai simt, nu mai gandesc. In sfarsit liniste deplina. Noapte vesnica…