Am înghețat sub umbra cafenie
Pătată de viclene idealuri
Mă amăgeam dormind între „realuri”
Fără să fiu nici caldă și nici vie

În umbra nesfârșitelor dueluri
Credeam că pot cuprinde lumea toată
Adânc ascunsă-n mine și uitată
Între înalte ziduri și creneluri

Sub faldul greu al ghețurilor mute
Nu înflori-vor muguri niciodată
Străină ești Idee. Și uitată.
Cu gândurile tale reci și slute

Azi toate le privesc cu duioșie
În mine mă răsfăț ca-ntr-un ulcior
Ce nesecat rămâne: plin izvor
De cântec și de slovă pururi vie