Game over


Trebuie sa stii intai cum sa pierzi ca sa poti invinge.
Stii care-i cel mai bun final?
Acesta:
Doi copii care stau linistiti si-si amintesc seara, inainte de culcare, ceva ce nu s-a intamplat niciodata. Lucrurile pe care ti le-ai dorit si ti s-au implinit au ajuns sa te dezamageasca in cele din urma, dar cele care nu s-au implinit niciodata pastreaza o speranta. Ti le amintesti cu pasiune, o senzatie de dulce tristete.
Inteleg din nou ca totul este indefinibil, ca vagul este de fapt, numai un alt nume al inefabilului.
O misterioasa forta a vizitat candva sufletul nostru, ramanand in adancurile lui, ca o amintire insesizabila. Suntem parca marcati pentru totdeauna, purtam aceasta amintire ca pe un blestem, dar nu-l putem invinge pentru ca nu ne mai putem intoarce in trecut.
Poate ca suna a lasitate, dar nu. Iti trebuie mult curaj ca sa reusesti sa faci ceva, orice. Pana si ca sa-ti permiti sa fii las iti trebuie curaj.

Asa ca pierde, daca ai curaj!

*"Ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.
Ceeea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.
Calul troian era demult pe strazile Romei. Il reprezentau viciile, coruptia, despotismul sangeros, cinicii de tot felul si, nu in ultiml rand, resemnarea.
Probabil ca trebuie sa pierzi ceva ca sa-i dai o alura sentimentala.
Orice "paradis" nu poate fi decat o mare simplitate.
O viata mediocra poate fi justificata. Mai ales intr-o lume mediocra. Dar mediocriatea iluziilor nu are nci o scuza.
Nimic nu ne opreste sa visam fara masura."




(not to be continued)




* fragmente din "Autoportret intr-o oglinda sparta" de Octavian Paler
* As fi putut sa incerc sa le spun altfel, sa incerc sa le recreez din amintire, dar nu are rost sa fac asta. Ii respect cuvintele pentru ca nu ma joc cu ale mele si cred ca cea mai buna varianta a ideilor sale sta in forma pe care le-a dat-o el si numai el-> Paler.




P.S.
Si . . . copii n-ar trebui trimisi la culcare, caci sa trezesc dimineata mai batrani cu o zi.
_________________