Avea o vestă care-i rămăsese mică de vreo zece ani...
Tot trăgea de ea... și ne-ntreba:
-E... ?... ce ziceți?... cum îmi vine... ?
... nu-i așa că-i "de belea"?
Noi, pentru că ne era drag, ca să depașim momentul de suspans,
în care tragi-comicul risca să se transforme-n haz,
îi luam o scamă imaginară, de pe țoala lui bizară,
perfect asortată cu bufonul
și-i spuneam, alegand cu grijă tonul:
- Bine de tot... unde faci... Revelionul?