agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-05 | | M-am trezit cu obrazul umed, cu o senzație de apăsare pe piept, dimineața îmi urcase pe nesimțite în vene și acum îmi pătrundea în piele. Gâtul îmi este uscat și aspru, durerea din toți mușchii îmi confirmă bănuiala: m-a întors răceala. Fac un teanc de haine peste geantă, bona mă întreabă râzând dacă să-mi aducă și o presă, mă strâmb la ea, cu gândul la indicațiile pe care trebuie să le dau pentru cele trei zile cât vom fi plecați. Agitație, îmbrățișări, pupături, iar îmbrățișări, iar bagaje, periuțele de dinți, mâncarea, banii, iar îmbrățișări, să fiți cuminți... am plecat. Dealurile ne întâmpină iubind în flori de măr, păpădii geloase, verdele îți inundă privirea dragul meu, muntele mă preface în floare de cireș te pierzi mâinile noastre fac dragoste în alunecarea mașinii către o altă lume. Oprește vreau să imbrățișez primăvara aceasta, dacă închizi ochii ai să auzi toaca, aproape-departe, aproape-departe, gustă-mă dulce-amară încă nu am fruct... Cheile Dâmboviței coboară albastre în râu, în două minute suntem tu pe malul apei, eu în apă, piatra asta m-a păcălit, are alte vreri decât mine și m-am trezit cu bocancul ud uf, tu tocmai îmi arăți victorios primul păstrăv gălbui, punctele măslinii îmi joacă în fața ochilor a, nu, cred ca e din cauza șosetei ude, haide să gasim cazare tu îmi oferi generos sandalele tale Doamne cine ar fi crezut că voi încălța Mai în sandale... dar peștele e mai puternic decât răceala... După o oră pornim spre baraj, lacul e mai verde decat brazii, dacă aș putea l-aș trece pe tot prin degete, ți l-aș înfășura șuvițe în părul blond iubita mea, limpede el, limpezi ochii tăi, acum întoarce-te Piatra Craiului are zăpezi în stânci, Îți voi sădi din nou păduri să-ți susțină versanții, iubitul meu... Apusul dă târcoale malurilor, albăstrindu-le, este ora la care păstrăvul atacă furios, prins face lumânări argintii, în liniște firul se desfășoară în aer, căderile sunt deseori fatale, Tu nu știi mirosul mâinii tale îl adulmec și acum în scobitura brațului meu... Noaptea se pierde în aroma de spice, ceaiul în care ți-am amestecat miere si lapte ne amețește, iubește-mi merii în floare, verde de apă de brad de iarbă, alb... mănânc o căpșună.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate