M-am indragostit de propria mea umbra, pentru ca mi s-a parut ca ma urmareste mereu si mi s-a parut ca vrea ceva sa-mi spuna. Odata, intr-un asfintit, m-am oprit s-o ascult, caci am vazut-o ezitanta… S-a oprit si ea, aproape de mine, si radeam amandoi cand ne-am dat seama cat suntem de caraghiosi in jocul nostru “de-a sine si umbra”. Cand am facut un pas catre ea ca sa o aud mai bine, s-a speriat si a inceput sa se indeparteze....

Abia atunci mi-am dat seama ca nu tinea la mine cu adevarat si I-am intors spatele pentru totdeauna...