Nici o diferenta intre sufletul meu si locuinta mea. Sufletul imi era deschis de o inima ce batea cu putere, camera de o usa in care bateam cu smerenie. Sufletul puteai sa mi-l inchida oricine chiar cu o vorba, iar camera o blocam cu o cheie pe care o mai pierdeam uneori din neglijenta. Camera mea avea si ferestre ce dadeau in afara; sufletul meu avea numai una ce dadea inauntru. In camera mea ma puteam retrage noaptea – in vise, ziua – in ganduri. In sufletul meu ma ascundeam intotdeauna....

Dar nu imi mai aduc aminte ce s-a intamplat cand m-am mutat la doua camere…