Mai sunt clipe târzii în viețile noastre tulburate,
Când putem așeza câteva rânduri cu esență de duh
Pentru a ne înviora inima și gândirea,
Pentru a ne mai relaxa privirea.
Dar clipele trec și cotidianul tumult, rămâne
Egoist și rău, ne leagă mereu mai tare de el
Și nu ne putem dezlipi defel.
Dar gândul ne zboară hai-hui
Căci nu-i zidit într-un turn părăsit
Și folosește fiecare idee pentru un nou răsărit.
Și-așa, o construcție umană, obișnuită,
Are o viață cu totul deosebită.
Nici dacă, laolaltă cu toții ne-am aduna,
Mințile noastre la fel nu ar funcționa.