agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3648 .



Pagini albastre
personale [ ]
Ultima zi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sapphire ]

2005-05-08  |     | 



Image hosted by Photobucket.com

Ziua a treia

Drumul de întoarcere îmi apare întotdeauna ca o reflexie răsturnată, în ape, a venirii. Uite râul cum se albește în amintiri. În fața mașinii, ciuta care ne fixează, răsărită din munte, așteptând moartea sau o mână de morcovi. Nici una, nici alta, de această dată: copiii aceștia au lacrimi în ochi, nu gloanțe. Iar mâna întinsă pe geamul mașinii nu poartă decât atingeri.
Dragoslavele... frumos trebuie că iubesc casele în acest sat. Uite cum se așază, toate numai ferestre și țiglă, într-o încercare de cochetărie, de-a lungul drumului, ascunzându-și rușinate obrajii în liliac și cireși. Râul ne urmărește aprig. În fața noastră, o pictură vie ne poartă pe alte drumuri, în ani mai lungi, cu ulițe mai înguste, în vremuri în care timpul curgea dupa cum venea Dâmbovița, mai repede, mai senină, mai albă, mai zăpadă, mai cu case luate pe sus, fără baraje și stăvilare... Carul cu boi...
Unde ți-e gândul? Știi doar că anumite întrebări nu se pun, draga mea. Știm amândoi cum se împrimăvărează pe nesimțite într-o singură noapte, cum încep la răsăritul soarelui să crească frunzele în copaci, cum se adună apele în boabe de rouă în primele zile de mai. Promise? Și dacă am pune piciorul alături de drum, iarba ar crește în urma noastră, s-ar închide ca un cerc la apusul soarelui, am prinde poate ultimul car către tărâmul de aer, mi-ai scrijeli alte linii în palme, alături de râul dintr-o altă viață. Þi-aș șopti Gustă-mă astăzi nici dulce-amară, descoperă-mi sensuri...
Asupra noastră au căzut clipele albastre, albul e mai adânc în întuneric. Alb de lăcrămioare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!