Am avut un sfarsit de saptamana aventuros impreuna cu Corina si Cornel.
Vineri seara ne-am intalnit toti patru la casa de la tara, am petrecut o seara placuta impreuna, sambata Ecaterina impreuna cu ei doi si copii de prin sat au plecat la padure, la cabana padurarului iar eu am ramas la lucru prin curte.
Aventura a inceput duminica.
Eu le aduc colegelor de la servici diverse produse de la tara, cum ar fi oua, branza, miere sau fructe.Acum, in apropierea sarbatorilor pascale mi-au cerut miei.Eu, m-am incumetat la treaba asta desi nu cunosteam nici un cioban : am intrebat daca gasesc miei prin zona, mi s-a zis ca da, am aflat pretul, le-am spus colegelor, le-a convenit si am aranjat ca ii iau duminica, adica acum doua zile.Dar, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, vineri seara omul cu care vorbisem imi spune ca pretul a crescut cu 70%. Eu am plecat prin imprejurimi sa vorbesc cu un alt cioban iar Ecaterina a vorbit la telefon cu niste prieteni de-ai nostri din sat si, in cele din urma, am stabilit cu un cioban pe care-l stiau amicii nostri si am convenit cu el sa luam mieii duminica, cand urma sa mergem impreuna la o stana din apropiere.Duminica, in jurul orei 11 am plecat spre stana, pe jos , strabatand dealurile impadurite din imprejurimile Izvoarelor.Eram eu, Ecaterina, Corina si Cornel, prietenii nostri din sat , vecina noastra Diana, si o fetita de scoala primara cu mama ei si ciobanul Cristi, proprietarul oilor.Eram noi toti si patru sau cinci oi pe care le duceam la stana .
Dupa un drum abrubt si vreo ora si jumatate de mers pe jos prin nesfarsite paduri am ajuns intr-o poiana unde era stana.Oile nu erau acolo dar nu puteau fi departe intrucat caii ciobanilor erau acolo.Am plecat dupa apa, Cornel, prietenul Corinei, a facut focul si a preparat mamaliga la ceaun, intre timp au aparut oile si ciobanul Cristi ne-a chemat pe mine si pe Ecaterina la o noua negociere.Ne-a spus ca pretul oferit de noi, cu care el fusese de acord inainte sa plecam la stana, era prea mic si ne-a cerut alt pret, mai mare evident.Eu imi luasem o marja in interiorul careia ma puteam misca, adica le spusesem colegelor mele un pret mai mare decat cel convenit initial cu ciobanul, si m-am incadrat in suma caruta de ciobanul Cristi. Mai departe am asistat la tot procesul prepararii mieilor.Eram toti barbatii stransi intr-un loc, inconjurati de cainii ciobanesti fiorosi ( in numar de 15) carora ciobanii le aruncau resturi de la miei care nu sunt bune de mancat pentru om.Femeile erau langa stana, aproape de culmea dealului si liziera padurii. Barbatii si copii( cele doua fetite) erau la poalele dealului, langa rau, langa un copac cu crengi joase unde erau atarnati in carlige cei sase miei sacrificati.
Mieii sunt animale foarte blande, intr-adevar.Nu se vaita, nu se agita, ori nu stiu ce li se pregateste ori stiu si nu se opun in nici un fel.Poate stiu unde se duc ori sunt curiosi sa afle si nu sunt preocupati sa ramana pe lumea asta ...Era o senzatie cat se poate de patriarhala in acele locuri ... poiana inconjurata de dealuri si paduri, linistea oilor, seninatatea mieilor, linistea caprelor, inocenta iezilor, agresivitatea cainilor si, totodata, teama lor si supunerea totala la strigatele ciobanilor, transarea mieilor cu gesturi sigure, putine si calme, caracteristice unei indeletniciri de cand lumea si pamantul , siguranta ciobanului Cristi care ne povestea ca pe fiecare din cele doua sute de oi stie de unde a luat-o, femeile aflate in apropierea ceaunului, departe de treburile barbatilor, gratarul preparat cu mamaliga, branza, ceapa si un pahar de tuica si deasupra noastra cerul ... albastru si nesfarsit.
Am avut mare noroc intrucat a aparut cineva acolo cu o masina ( niste prieteni de-ai prietenilor nostri) si ne-au dus mieii cu masina pana in sat, unde era masina mea.Altfel, ma gandesc cum am fi mers noi 10 kilometri prin padure cu 57 de kilograme de miel in spate.
Pana la urma si Corina cu Cornel au plecat cu masina cu mieii pentru ca erau foarte grabiti si cam nervosi sa ajunga la Bucuresti.Adevarul e ca se facuse tarziu, era aproape 7 seara si noi eram la stana, in poiana dintre dealuri si paduri.Eu nu am mai facut niciodata treaba asta, adica n-am mai mers la stana dupa miei si nu stiam cat dureaza si ce se intampla exact acolo, asa ca n-am stiut sa le spun ca va dura mult acolo, adica de dimineata pana seara.
Noi am ajuns in sat pe alt drum din padure, foarte frumos, am incarcat mieii in masina si am plecat la Izvoare unde am strans prin casa si la 9 seara am plecat spre Bucuresti, unde am ajuns in jur de ora 11, dupa care a inceput distribuirea mieilor prin Bucuresti.Pe Ecaterinaina am lasat-o acasa mai devreme dar eu am ajuns acasa la 12 si jumatate noaptea.
Oricum, o zi deosebita cum sunt pentru mine toate zilele in care ma aflu in mijlocul romanilor adevarati, adica alaturi de oameni autentici care seamana cu soarele, cerul, padurea, oile, raurile, vantul si ploaia, atunci simt intr-adevar ca suntem toti fapturile Domnului, cum spune scriptura.