Peste cate ore vom stii adevarul?!
Asezam clipa la limita gandului si gandul se
indeparteaza mereu, cu fiecare scufundare in exemple.
Incercam sa prindem din zbor privirea care nu se mai
ascunde de atingerea luminii.
Deschidem cuvantul si il lasam asa pierdut desi este
atata foame in noi si limba atata de postita.
Ne facem ca nu auzim cum suntem chemati la usa, desi
usa e in noi si cea care bate e inima.
Schitam gesturi reci spre a ne aminti ca nu am
impietrit cu totul chiar daca imprumutam gesturile
dintr-o piesa prea des jucata.
Simtim mirosul arsurii si ne amagim ca am lasat
geamul deschis, ca doar de afara, de la altii poate
iesii atata fum.

Vai, a batut miezul noptii,e deja iar maine!
Dat nu mai este noi.