De ce să nu fim realiști? Răutatea ne aduce în viață cele mai mari satisfacții și descătușează cele mai multe energii. Nimic nu este mai plăcut decât să te uiți în ochii unui om care te-a privit de sus până atunci și să-i poți spune "Îmi pare rău că ai ajuns în halul ăsta". Ne face să ne simțim mai plini de speranță și mai încrezători în forțele și în deciziile noatre. Și atunci când simți că ai pe cineva care depinde de tine și că ai putea să-l strivești doar cu un zâmbet, ești mult deasupra lui. Acest sentiment te face stăpân de sclavi, îți dă putere și te face un conducător mai bun.
Răutatea față de alții te face pe tine un profesor. Toată lumea vorbește de școala vieții și de cum se descurcă cei care au trecut cu succes prin ea. De câte răutăți au avut ei parte? De suficiente cât să-și dea seama cum poate să le ocolească. Și dacă nu ar fi fost ceilalți răi cu ei, ce s-ar fi întâmplat? Da, fiecare are dreptul și datoria să fie rău. Numai așa vom putea depăși starea în care stăm și așteptăm să se întâmple numai lucruri bune. Ce se va întâmpla într-o lume în care fiecare își aduce raportul de răutate? Se vor dezvolta oameni care nu vor mai ridica din umeri la auzul unei știri de la ora 5 și nu vor începe bârfa la ora 7. Se va crea o societate în care fiecare se va teme de ura celorlalți pentru că se va face simțită la fiecare colț de stradă și în fiecare ungher în care va încerca să se ascundă. Va fugi și se va separa de oameni. Nu-i va mai putea influența cu părerile lui. Și dacă fiecare va fi rău vom anula toate acele sentimente care se pitesc în subconștient și explodează mai târziu în violență.
Răutatea pentru noi descătușează treptat acele gânduri care ne duc la concluzii și păreri greșite. Dacă vom spune fiecăruia ce ne face să-l considerăm inferior va diminua sentimentul că acela nu știe să facă altceva și-l va îndepărta de acea condiție de animal de povară. Am fi prea preocupați să observăm pentru a mai analiza acasă, după ce au trecut zile de la ce am văzut. Poate vom deveni mai superficiali, dar profunzimea se va rezolva de la sine pentru că va dispărea.
Dacă am sta să ne gândim la ce ne învață religiile vom observa că peste tot ni se spune să înfierăm anumite porniri și anumite atitudini. Să fim răi cu cei care nu le respectă. Să ne rugăm pentru aproapele nostru, să-l forțăm să facă ce nu vrea, adică să-l silim. Și aici intervine datoria de dascăl a fiecăruia, să infiereze atitudini și să le condamne.
Despre dragoste și iubire să cânte alte muze. Este mai frumos și mai plăcut să auzi despre așa ceva. Dar adevărul este negru. Liniștea și seninătatea ne duce în locuri pe care le-am visat și în care ne simțim bine. Și în aceste locuri uităm de rele și de datoria noastră. Așa că vă invit să visați pentru ca realitatea să-mi dea mie dreptate, să mă facă superior, să vă facă sclavii mei. Promit că o să strâng biciul în mână și o să îl arunc asupra voastră cu toată puterea, pentru că o meritați. Și dacă nu vă convine, știți ce aveți de făcut. Să mă contrazică cineva, sau nu aveți putere? Hahaha