Atrag atentia, eventualului cititor, ca acest text nu are ce cauta intr-un site cu pretentii. Din nefericire nesimtitul s-a strecurat in personalele mele si nu prea stiu cum sa-l dau afara. Ma dezic de acest text.



TERAPIE NATURISTA

Sotia citeste. Acest lucru nu ar fi atat de groaznic daca nu ar avea prostul obicei de a pune in practica tot ceea ce citeste. Acum aprofundeaza articolul "Terapie naturista" de dr. Branza. Dr. Branza este un om priceput; sunt convins ca-si pune singur tapet, isi schimba becurile cand se ard si isi repara incaltamintea. Cand era mic, mamica lui se uita lung-lung la el scuipandu-si in san si spunand mai mult pentru sine "are asa o fata de doctor ca-mi vine rau" si l-a incurajat sa se faca doctor. Din cauza acestor mame avem cei mai buni doctori-croitori, ingineri-bucatari, informaticieni-dansatori si alte combinatii la fel de productive. Chestie de vocatie, de!
Mi-amintesc, acum doi ani, dupa ce a citit o reteta de ceai calmant intr-o celebra revista de dulgherit, sotia mi l-a administrat dimineata ca ceai de masa.
Faptul ca nu mai vorbesc cu nici un vecin este cel mai mic efect al cescutei de ceai calmant. Nici acum, la doi ani de la intamplare, patronul nu-mi raspunde la salut, iar seful meu direct, dupa ce l-am impacat cu zeci de sticle de bere, simte din cand in cand nevoia sa ma laude pentru injuratura ce i-am administrat-o atunci, injuratura extraordinar de lunga, cu combinatii savante intre mistic si laic, intre anacronic si modern, pe care nu am reusit niciodata sa o refacem in totalitate.
Sotia citind excelentul articol despre naturism isi da seama brusc ca am nevoie de asa ceva. Eu, nu ea! Daca este ceva de ameliorat, de imbunatatit, de perfectionat, cu siguranta eu sunt primul care are nevoie de acel ceva. Daca acel ceva este amar, pute si eventual doare, cu atat mai bine.
* Prima zi de regim a fost oarecum suportabila. S-a numit zi de tarate. Procedeul, dupa cate mi-am dat eu seama, este relativ simplu. Se pun taratele intr-un pahar dupa care se toarna deasupra suc de morcovi si se lasa o perioada de timp la inmuiat. In momentul in care capata un apetisant aspect de balega poate fi consumat. Efectul este extraordinar. In primul rand prin exercitiul fizic la care esti supus, intrucat, dupa fiecare inghititura sunt nevoit sa alerg repede la WC. Alerg iute-iute intrucat balega … scuze, inghititura respectiva nu vrea sa alunece pe gat. Sta undeva ascunsa pe dupa omusor, s-a agatat ca nebuna de el si nu vrea sa-i dea drumul. Nu vrea sa se duca pe gat in jos. Acuma ca sa fiu sincer o inteleg. Ce? nu era mai bine in pahar, la un loc cu suratele ei. Pai sigur ca da! Dar nevasta-mea a hotarat altfel. Iau o inghititura si alerg repede la … Recunosc! acest dute-vino, bucatarie-WC, WC-bucatarie, are un efect mai mult decat benefic asupra musculaturii picioarelor. Recunosc, de ce sa nu recunosc, daca asa e? Pe urma, si acest aspect nu trebuie deloc neglijat, creeaza o placuta atmosfera in familie, sotia si copiii prapadindu-se de ras. Nevasta-mea, tinandu-se de burta de atat ras, articuleaza cu greu: “…Hai ma … hi,hi,hi,hi … Florine … hi,hi,hi,hi … fa si tu … hi,hi,hi,hi … un efort acolo, cat de cat, hi,hi … ce naiba!?” Fiica-mea, copila, de! Ce stie ea, e gata sa lesine de ras. Sta lungita pe jos, pe covorasul din bucatarie, se tine de burta si rade cu lacrimi. “Terminati … ha,ha,ha,ha … ca mi-e rau!” Nevasta-mea se uita la copil si devine brusc serioasa. “Ai innebunit? Ce e cu tine? Nu vezi ce-i faci copilului? Vino la mama”, zice ea. Nu, nu mi-a zis mie vino la mama, desi sunt vanat la fata da la atata suc. I-a zis copilului, pe care il ia in brate. “Potoleste-te! Bea odata sucul si nu mai face atata circ”, se intoarce ea spre mine suparata. Raman incremenit de aceasta intorsatura la care nu ma asteptam. Imi vine sa-i zic ceva dar nu mai am grai si ma mai asteapta restul de suc. Iau paharul, il duca la gura si-i beau continutul. Inghititurile ascultatoare aluneca una dupa alta pe gat fara nici un fel de comentariu. Ete! … drace imi zic. A fost suficient sa se zbarleasca un pic nevasta-mea la ele si gata. S-au aliniat cuminti si … Bravo!
* A doua zi este ceva mai complicata. Suc de sfecla rosie cu ceapa. Atentie, ceapa tocata marunt. Se bea pana cand ti se face rau. Acesta este momentul in care trebuie sa te opresti. |Cand simti ca nu mai poti, gata. Nu mai bei. Nenorocirea mea este ca mie mi se face rau inainte de a bea. Ma uit la chestia aia vinetie si imi vine sa vomit. Din aceasta cauza sotia nu mai stie cand sa se opreasca: "Hai simulantule, inca un paharel". Simulantul, adica eu, mai ia un paharel, si inca unul, si inca ... Cand ma trezesc sotia ma intreaba dojenitor: "Bine dragule, de ce nu ai spus ca-ti este rau? Saracutu de tine!" Ma gandesc: “ba am spus, am spus-o de atatea ori ca ma ustura gatul, daca nu cumva o fi de la suc”, dar din experienta atator ani stiu ca este mai bine sa tac. Asa ca tac.
* Ziua a treia este cea mai placuta. Se numeste zi de post negru si nu ai voie sa mananci nimic. Ceea ce mie mi se pare extraordinar. Din nefericire aceasta zi, ca orice lucru placut, trece foarte repede.
* Ziua a patra incepe de dimineata. Stiu, sigur ca stiu; orice zi incepe de dimineata, dar asta este o dimineata speciala. Sotia zorita ma scoala imi baga ceva in gura si zice inghite. Nu-mi dau bine seama ce se intampla si inghit. Ba, da si eu ce figura. “Inghite!” si eu inghit ca prostul. Daca ma otravea. E! Daca ma otravea!? Desi, poate ca asta nu ar fi fost un lucru atat de rau. “Ce a fost asta?” intreb eu somnoros? “Ce mi-ai dat sa inghit?” Sotia face pe misterioasa. Dumnezeule ce mi-o fi dat sa inghit? Cu chiu cu vai aflu. Un sambure de maslina. Daca mi-aduc eu bine aminte, parea un sambure urias … Aoleu!! Si cand o fi sa-l … “Te omor”, ii explic eu, linistit, sotiei. Nu stiu cum se face dar amenintarile mele trec pe langa ea. Pur si simplu nu le aude. O fi de la ton. O avea ceva vocea mea. Imi propun ca data viitoare sa vorbesc mai gros. Imi spun in minte pe o voce grava “te omor” si ma uit amenintator la ea. “Calmeaza-te”, zice sotia si-mi baga sub nas o lingura cu ulei de masline. "O fi tot pentru ... ". "Ca sa-ti fie mai usor, zambeste ea". "Sa-mi fie mai usor ce”? o intreb eu mirat. Si intorc capul. Sotia nu se lasa si vine cu lingura dupa mine. Eu intorc capul, dar lingura ma urmareste neincetat. "Da potoleste-te odata. Uleiul de masline te ajuta sa digeri samburele, iar substantele lui astfel eliberate te vor ..." Nu ma mai intereseaza nimic. Slava Domnului ca se digera samburele ala urias. Parca ma simt ceva mai bine.
* Ziua a cincea este zi de verdeata. Nu; nu este vorba de acel loc plin de verdeata de care ne spune popa. Ca sa ajungi acolo trebuie intai sa suferi. Marar, patrunjel, leustean si albitura trecute prin storcator, asta este verdeata. Faptul ca zeama obtinuta are culoarea pe care o banuiti, mai treaca mearga, dar mizeria asta mai face si spume. Acesta este momentul psihologic in care barbatul din mine, unde naiba s-o fi ascuns el pana acum, izbucneste cu o violenta rar intalnita: "Auzi, mami, nu s-ar putea sa sarim peste etapa asta? Nu? Nici daca te rog?" Ajunge cu umilintele. Iau paharul cu lichid alb-verzui si-i beau barbateste continutul. “Auzi mami cat spuneai ca tine regimul asta? Sapte zile!?” Doamne ce bine. Mai am doua zile si scap.
* Ziua a sasea. Sotia ma scoala zambind. Hopa, zic eu, nu e a buna! Se aseaza pe marginea patului si imi zambeste. Nu zice nimic, se uita asa la mine si zambeste. Zambesc si eu, cam tamp, dar zambesc. Imi inchipui ca asta conteaza. Ce o mai fi azi? Nu pot sa nu ma intreb ce mi se va intampla azi? Sotia imi pune zambind mana pe picior, asa o biata atingere, mai mult o parere. Zimbesc in continuare, dar ... Sunt prudent pana la Dumnezeu! Trebuie sa fiu prudent. Ma ce vrea? Ca vrea ceva este evident. Te pomenesti ca … Ha! O privesc asa cu coada ochiului! Nuuu! imi zic, nu se poate. Cand vrea ea sa … Nuuu! Nu am eu norocul asta. Si atitudinea este cu totul alta. Nu! Dupa care ma pleostesc de tot. Imi aduc aminte ca pustii sunt acasa, asa ca … Sigur nu este asta. Tace. Tac. Nu mai rezist. Sunt curios de nu se poate. O fi vorba de vreun medicament, imi spun, pac il iau si gata. Nici nu-l simti. E! Ce-ar fi sa fie asa? “Azi facem ceva anume?” intreb eu cu teama. “Enema”, zice ea. “Enema!?” zic eu. Ce naiba este asta? Nu-mi raspunde. Ba, ce o fi enema asta? numai sa nu ma doara, imi zic. “Mami, ce este enema asta”, o intreb eu de-a dreptul. “Purifica organismul”, zice ea. “Bine, bine, dar ce e”? “O sa vezi ce bine o sa te simti dupa”. E clar. E clar de tot. Cand face asa e de rau. E rau de nu se poate. E un rau cat cuprinde. “Uite, stii ce! habar n-am ce este enema asta dar eu nu o iau. Sa fie clar nu o iau”. “Lasa ca ti-o administrez eu”, zice ea. “Vino cu mine”. Mergem in baie. Imi arata dispozitivul pregatit deja. “Aaaaaaa! Nu! Asta nu! Nu ma convingi sa fac asa ceva. Sa ma lasi in pace. Termina cu prostiile. Asa ceva nu fac”. Ies din baie si ma duc in dormitor. Ma bag in pat. Trag si patura peste mine de parca ar veni cineva si … Ma rog, ma simt mai bine sub patura. Timpul trece si nu se intampla nimic. Ma asteptam ca sotia sa vina dupa mine si sa ma roage, sa ma implore, in sfarsit sa … Nimic. Intr-un tarziu intra in dormitor, vine langa pat, isi ia nu stiu ce tubulet de pe noptiera si pleaca. Nu zice nimic. Nici nu m-a vazut. De parca nici nu as fi fost in camera. Nu aveti idee ce inseamna asta. Nici nu stiti ce inseamna! Va spun eu, cand se intampla chestia asta e razboi. Doamne si nici nu sunt pregatit de razboi. Ma duc tiptil pana la usa si ascult. Nu se aude nimic. Cred ca este la bucatarie. Iau telefonul si il sun repede pe Jonny. “Salut ba” zic eu cu glas soptit. “Salut”, zice el. “Ce mai faci … cum o duci … dar ai tai …lalala, lalala …” Sunt cu urechile ciulite sa nu vina nevasta-mea. In privinta asta este totalmente imprevizibila. Nici nu stii cand apare. Jonny nu e deloc prost. “Hai zi care-i treaba”, spune el. O mai lalai eu un pic, dar Jonny nu ma iarta neam. “Zi ba handicapatule odata ce vrei ca nu-mi pierd toata ziua cu tine”. “Trebuie sa fac o enema”. “Adica o clisma!”, zice el. “Da!”. “E si, care-i treaba”? “Ma nu stiu, mi-e teama. Daca ma doare. Tu ai facut?”, intreb eu. As fi tare multumit daca Jonny ar fi facut. Nu stiu de ce dar zau ca mi-ar fi mai bine. “Da, zice …” Ce bine! imi spun. “… in spital, inainte de operatia de apendicita”. “Si te-a durut”. “Nu ma ca-ti face anestezie”. Belesc ochii de nu se poate. “Cum ma, pentru o amarata de clisma iti fac astia anestezie”? intreb eu. “Te-ai prostit!?”, zice el. “Pentru operatie. Anestezia este pentru operatie”. “Pai ma dementule eu de operatie te intrebam. Ce te-am intrebat eu? Ha! Despre ce discutam? Te doare sau nu”? Aoleu! Am uitat ca trebuie sa vorbesc in soapta. “Cum sa te doara? Ce naiba sa te doara? Du-te, fa-ti clisma aia si termina odata. Ba, dar esti culmea, orice prostie in mintea aia a ta, creata, capata proportii cosmice. Vino naiba la cabinet sa stam de vorba. Faci atata caz. De ce trebuie sa faci clisma”? ma intreaba el. Ezit cateva momente. “Nevasta-mea, zice ca pentru purificarea organismului, ca se oxigeneaza altfel celulele, ca … “ “Aha! nu mai dai randament”! zice el. “Cu ciocolata ai incercat sau si mai bine cu suc de telina”. Cand aud de suc de telina mi se face rau. “Esti tampit!” ii zic eu, si inchid telefonul. Ma bag in pat si incerc sa-mi fac un plan de bataie. Dar daca ma prefac. Zic si eu ca am facut-o. Imi dau seama ca e cea mai proasta idee a mea. Pe Dinica nu o pacalesti. Nu cu chestii din astea. Stie cand mint; la fix. Se uita asa la mine si stie. Cum stie e un mister. Dar daca as alege ceva mai usor. Daca ma dau de bolnav. Nici nu ma simt prea grozav. Ce ar fi sa incerc. Ceva atat de simplu ar putea sa tina. Ma duc la bucatarie si ii spun cu o voce slabita ca nu ma simt deloc bine. Se uita la mine. Se uita patrunzator. Se uita lung-lung de tot. Imi pune mana pe frunte, dupa care zice: “du-te-n pat si te-nveleste. Vin imediat”. Nu-mi vine sa cred. Am pacalit-o. Nu se poate. Am creat un precedent. Sotia intra in dormitor si imi pune termometru. Drace, cred ca ar fi bine sa fac febra. Si inca repede. Sotia pare suparata, dar imi dau seama ca s-a mai inmuiat putin. Imi ia termometru, il citeste si zice: Hm! 37 cu 2. “Nu e prea mare dar e mai bine sa stai in pat. Ti-aduc un pic de supa”. O simt grijulie si binevoitoare.
* Ziua a saptea bolesc. Am febra, ma doare stomacul, ma doare ficatul ... Poate ar fi mai simplu sa va spun ce nu ma doare. Sotia pare destul de ingrijorata. Il suna pe Jonny si il roaga sa treca pe la noi. Jonny asta, amicul nostru, dupa cum va spuneam, e o nesimtenie de om pe care nu-l atinge nimic. Pentru el totul, dar absolut totul este lipsit de importanta. Lucrurile se intampla, spune el, pur si simplu se intampla. Important e sa le faci fata. Desi sunt transpirat tot, cand matahala asta de Johnny intra in camera deja ma simt mai bine. Simpla lui prezenta are un efect reconfortant. "Hai fustele afara", zice el scurt. "Nesimtitule" il complimenteaza in gluma nevasta-mea, inchizand totusi usa dupa ea. Cum dracul reuseste asta sa se faca ascultat de nevasta-mea nu stiu. Este un teribil mister pentru mine. “Ai facut ma clisma aia?” zice el. “Ete! na!” zic eu dandu-ma cocos. “Asta-i o treaba de femei. Cum sa fac asa ceva? Ma rog, a zis nevasta-mea ca ar fi bine, dar eu …”. Ma uit la Jonny. Se uita si el la mine, asa, lung, intrebator si mai ales ironic. Hopa! Nu-mi vine sa cred. Asta are privirea sotiei mele. In sfarsit nu are chiar privirea de otel a sotiei, dar tare este pe aproape. Dau din mana, asa, a renuntare. Jonny isi ia servieta. "Auzi ba, o stii pe Ancuta?" ma intreaba el cautand ceva in servieta lui, parca, fara fund. "Care Ancuta?", ma inviorez eu brusc. "Blonda. Hai lasa ca la strand iti sticleau ochii dupa ea. Ba are fata asta doua picioare... " . "Nu se poate !? Doua zici?" il ironizez eu total refacut. "A fost aseara pe la mine." zice el scotand din servieta o sticluta minuscula de coniac. "Si!? " intreb eu curios. "Ia te uita? Ce oi fi vrand? Amanunte picante?" zice el turnandu-mi un paharel. Il beau. Dumnezeule ce placere. Dupa ce am baut coniacul simt nevoia sa fac pe moralistul. "Ba, tu nu crezi ca exista pe lumea asta si lucruri mai importante decat femeile, bautura si muzica?" "Ba da" zice el. "Jocurile de noroc." . Malacul asta ma supara. Chiar ma supara! "Ma ce cauti tu aici" il intreb eu la obiect. "M-a chemat nevasta-ta." zice el, terminand sticluta de coniac ceea ce m-a enervat de a binelea. Adica vii tu ca doctor, nesimtitule, in casa unui om bolnav si nu aduci cu tine decat o nenorocita de sticluta de coniac pe care o bei tot tu, gandesc eu suparat foc. "De ce”? "Cica esti pe moarte si nu am vrut sa ratez evenimentul. Oricum, sper sa nu dureze prea mult intrucat mai am si alta treaba." "Ba termina cu prostiile", intru eu in panica. "Am ceva sau nu?" Luandu-si o figura serioasa zice: "Esti prietenul meu si am sa fiu sincer cu tine. Ai trecut de 40 de ani si dupa aceasta varsta trebuie, este obligatoriu, daca vrei sa mai traiesti, sa faci unele schimbari in viata ta." "Ce schimbari"? intreb eu pierit gandindu-ma la enema. "Mai schimba si tu dracului muierea, schimba soiul de vin. Fa si tu ceva sa simti ca traiesti. Ce tigari fumezi?" "Nu fumez." "Pai vezi, apuca-te de fumat", zice el aprinzandu-si o tigara. Nevasta-mea intra in camera aducandu-mi un pahar plin cu un lichid portocaliu. "Ce-i aici?" intreaba Johnny. "Suc de morcovi" raspunde mandra nevasta-mea. "Esti nebuna? Vrei sa-l otravesti? Omul asta este bolnav. Are nevoie de proteine. Proteine! stii ce-s alea, sau poate vrei sa-ti desenez. Pune repede de doua fripturi ca vreau sa va explic. Si nu uita vinisorul. Poate-i dam un pic de culoare muribundului." Mai ca-mi vine rau de frica. Jonny asta e nebun sau curajos foc. Nu-i vorbesti sotiei mele asa! Zau ca nu. Sotia se uita cateva secunde la el. Zice: “am doar carne de porc, nu o fi prea grasa pentru el” si arata, asa, neglijent, cu mana spre mine. Jonny, ba, asta chiar e destept, zice: “ii dau partea mai slaba”. Adica a cedat in fata sotiei. A cedat, a pierdut un lucru nesemnificativ, dar a castigat pentru mine o fripturica. Bravo Jonny! Sotia pleaca sa faca fripturica. Deja ii simt in nari mirosul apetisant.
Parca incep sa inteleg de ce tin eu la nesimtitul asta de Jonny.

…

Ma simt bine. Mi-a scazut si febra. De fapt nu mai am deloc febra. Tot restul zilei sotia a glumit cu mine. Ce mai, sunt sperante, imi zic eu. Sotia in camasuta ei de noapte arata bine. Arata tare bine. Copiii dorm. Imi frec palmele de bucurie, in gand desigur. Ma bag in pat. Sotia ia o sticluta cu dizolvant de unghii. Se uita la ea. Ramane un pic pe ganduri, dupa care se intoarce spre mine, ma priveste lung, insistent, patrunzator si zice: ”Auzi? Ce-ar fi sa-ti pun ventuze?”