Am postat acest text doar pentru a marca trecerea mea timp de trei ani pe site-ul poezie.ro.
Mi-amintesc ziua în care am trimis primul text aici, eram la un internet cafe și prietena mea, Maria Drăguț, îmi aplauda de la distanța Iași-Pitești postarea. Pe atunci era site-ul vechi, mulți dintre voi nu îl știți. Era frumos și parcă mai liniște. Eram puțini. De fapt, ei erau, eu doar priveam de pe margine. Cu admirație. Erau Nexus, Oriana, Radu, Bogdan Geană, Neisa, Mat, Filip, Aleks, Antuna, Hera. Pe ei îi citeam. Apoi au venit și ceilalți. Apoi Radu a început cenaclurile din Club A la București. Apoi Virtualia în aprilie 2003 la Iași, apoi Timișoara, Cluj, Oradea, Chișinău... Apoi lansările volumelor poeziștilor. Alții și alții.

Zilele trecute, Dana Stănescu mă întreba, Alma, cum ai rezistat atâta vreme pe site? Am zâmbit, cu același zâmbet ca și al vostru, două puncte și paranteză închisă, aici.

Spuneam cândva că site-ul acesta este ca un drog. Odată ajuns aici, nimeni nu mai poate pleca niciodată, de tot. Parcă ai lăsa ceva, o amprentă de inimă. Ai nevoie de ea să poți trăi mai departe.

Vă mulțumesc pentru poezie, pentru comunitate, pentru emoții (și pentru cele pozitive, ca și pentru cele negative, e viață, nu? deși virtuală...). Pentru că existați.


Iași, 1 iunie 2005