Era Duminica
dintre luni
cuvintele urmau unul
după
altul
imperfect colorat
nici un cerc pentru noi

ostatice gânduri implorau
demult neocupate albe spații
visându-se gravid pătrarul
alt nemaicuprins anotimp trebuia
acum să se nască
a ta nici durerea nici zbaterea oranj
tu, gravă, lucidă și rea, închideai cercul.

***
Continuu port la mine
Duminici
sferice silabe pierdute
dintre posibile lumi.