cu suflet blând să intri, cu înfiorarea primilor pași

căutând rezonanța printre bătăile mai acute.

nu-i o bibliotecă, însă, are patru camere vii:

una pentru primire; alta, pentru acomodare;

a treia, cu vedere la roșii zări din înălțimi fluide;

a patra, cu ieșire spre adâncimi ce dau mereu în clocot.

când va veni și timpul, poți să alegi o altă deschidere,

o altă perspectivă, una din care să privești atent

mișcarea dinăuntru, să simți foșnetul interior al vieții,

filele frunzărite când găsești răgaz pentru lectură.

(nu-i necesară atunci vreo sală anume de reculegere,

vreo stare specială care să te mute-n alt spațiu, alt timp.)

n-o să îmi numeri atunci globulele albe și roșii, nu,

sângele nu-i o filă pe care s-o parcurgi plictisit,

cu mintea rătăcită prin alte pagini lăsate-n uitare;

sângele are dreptul de a se reînnoi ceas de ceas,

păstrându-și intact dreptul de a circula făr’ de restricții.

în lectura sângelui, lumea nu e prizonieră în vis.