Vreau să mă uit pe mine de mine. Poemul acesta nu-l arăt mamei. Am întrebat printre drumuri și pe linA dacă știu cumva ce înseamnă singurătatea. Apoi am spus cuiva că despre moarte vreau să vorbesc frumos îmbrăcat că așa se cuvine că astfel scrie prin cărți și că mai devreme sau mai târziu numele trebuie uitat. Credeam că despre distanțe numai speranța știe drumul. Pe urmă așa se făcea că într-un vis femeile pe care nu le-am iubit s-au trezit în ultima mea dimineață cerând voie să aprindă și ele acolo o lumânare. Am crezut că plânsul meu poate fi uneori și al lumii și că la magazinul sătesc poți găsi la preț mic bocitoare cu carte de muncă. Vreau să mă uit pe mine de mine.