dezbinarile noastre
cu ăia
frații, părintii, copii
ăilalti
săracii sau bogatii...
săraci de suflet, imbogătitii
de pe grumazul celor
săraci de hrană, bogati de minte diabolică
de trădare
de manipulare
că de, pozitia sociala
averea personală
mai ales cand
esti liderul amăratilor
nu-ti dau statut de imbecil
ci doar
te socoteste
demn urmas
al dacului Bicilis
altfel de imbecil
al imperiilor
de odinioară...
zadarnice ore de istorie
nimeni nu crede
in ciclicitatea evenimentelor
nimeni nu vede ca
altfel de frati
au fost si in 1907,
ca linistea si ordinea publică
a capitalului
(afacere prosperă
cu dini paturici)
a avut si va avea nevoie de vinovati
in mijlocul unor legi
dezbătute si iar dezbatute.
amaratul care de foame s-a uitat
in curtea aluia ce avea o rață
rață pierdută prin bălării
suportă bine detentia
desi bleaga aia de pasăre
s-a intors pe seară-n cotet...
cum o să suporte detentia
păturicii
care au semănat neghină,
care au dat ordin
să fie defiintate
canalele de irgatie
ca de, in democratie
painea e mai ieftină
la străini...
si ce bine le cade
scosul de ochi
intre frati, parinti si copii...
nu mai au nevoie de legi
care să tină departe
săracii ăstia
ajutati să se prostească
in fata interdictiilor
de toate culorile financiare:
carte scumpă,
invatamant gratuit
si alte rahaturi
de corn cu lapte
de drumuri batute printre lupi
de scoli si de
dezbinarile astea ale noastre
mană cerească
pentru potopul minciunilor
in care trăim...